Casa fără mamă

Autor:Balan Tiberiu


Adăugat de: Balan Tiberiu

joi, 04 august 2016

Și tu ești mai bătrân acum, și singur,
Și doar privind, o poză veche-n ramă,
Ți-ai amintit, îndurerat de vreme,
Că ai rămas în casă fără mamă.

Și ai pornit să-i pui o lumânare,
Și o aprinzi ca propria ta rană,
Și iar te simți, mult mai bătrân și parcă,
Te ia din nou, cumplitul dor de mamă.

Mai treci la vechea casă de sub pantă,
Dar nimenea acasă nu te cheamă,
Ușa închisă, perdelele sunt trase,
De-acolo, a plecat spre cer o mamă.

Privești închis în tine, înspre zare,
Și un fior îți trece-ncet prin palmă.
Acum, mai singur, stând pe banca rece,
Ți-e dor, ireversibil, trist, de mamă...


vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Mama
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: XLIX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Vă mulțumesc!
Balan Tiberiu (autor)
vineri, 05 august 2016



Oricât s-ar scrie despre mamă nu este de ajuns !
Versurile tale sunt pe măsura dorului, de cea mai dragă ființă din viața ta. Felicitări !
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 05 august 2016