Victorie - Carlos Drummond de Andrade

I

Ca și cum eu aș fi vrut
să dărâm un turn de fier doar suflând.

Ca și cum eu speram
să pot intra în ochii ei iar apoi să-mi surâd.

Ca și cum aș fi simțit
pentru mine iubirea pe care ea n-o simte
iar după aceea ar fi simțit-o, iar fața mea
s-ar fi arătat în acel moment iubită.

Șase luni în această bătălie
pierdută fără să fi început.



II


Ehei, nu are nici o noimă această iubire.

Inima îmi bate în piept să-l spargă.
Să-l spargă, iar cum ea nu-mi răspunde,
sporește iubirea mea.


Ehei, nu are nici o noimă această iubire.

După șase luni în sfârșit complete
merit și eu să ating acea gură
surâzând-negativă
ce dansează în pieptul meu.

S-a petrecut totul pe coridor.
Era atunci seară. Atunci
acea clipă fără nici o floare
între niște panouri de birouri
de perfectă neiubire.

Va fi o acceptare din cauza oboselii?
Un premiu semănând a răsplată?
Cine poate să știe. Iubirea
s-a îmbătat de acea sărutare
pe care i-am dat-o și mi-am dat-o
de fapt mie în gura ei înghețată.
N-a fost nimic. A fost totul?





traducerea Dinu FLĂMÂND.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Carlos Drummond de Andrade



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumosul din frumos se naște, Ina...
Gerra Orivera
joi, 05 iulie 2018



Ehei...setea asta de iubire
Ce ține trupu'-n răscolire,
Cum usucă buzele dornice
De sărutări dulci și spornice!

Ca si cum uscata sămânță
Cerșește ploaie- n neputință...
Ca și cum ochii uscați de vânt
Leagă cu clipirea legământ:
Să iubesc...să-ncep cu-nceputul
Și să-ncetez cu cerutul!
Ina M.
duminică, 01 iulie 2018