Toți morții mei stăteau în picioare, în cerc,
iar eu la mijloc.
Nu avea chip nici unul. Îi puteai recunoaște
doar după expresia lor corporală și din ceea ce spuneau
în tăcerea veșmintelor lor demodate
și destrămate; veșminte nici licitate
și nici vândute.
Nu avea chip nici unul. Iar ceea ce spuneau
era scutit de răspuns,
rămânea cumva țeapăn, suspendat în încăpere, dens
obiect, liniștit.
Am zărit un loc gol în cerc.
M-am dus pe îndelete să-l ocup.
Iar atunci toate fețele ieșiră la iveală, iluminate.
Distribuie: