Eu sunt poporul - sunt gloata - Carl Sandburg

Eu sunt poporul, sunt gloata, mulțimea, masele.
Știți voi că tot ce e mare în lume e făurit
prin munca mea?
Eu sunt muncitorul, inventatorul, eu îmbrac și hrănesc
toată lumea:
Eu sunt spectatorul prin fața căruia trece istoria. Eu
trimit în lume Napoleonii și Lincolnii.
Și ei mor
Iar eu nasc noi Napoleoni și noi Lincolni.
Eu sunt pământul fertil. Sunt preeria ce va răbda multe
arături.
Îngrozitoare furtuni trec peste mine. Și eu uit.
Mi se iau și cheltuie-averile mele supreme.
Și eu uit.
Toate, afară de moarte, vin către mine punându-mă
să lucrez.
Și să dau tot ce am. Și eu uit.
Câteodată cu un strigăt cumplit îmi îndrept spinarea
și las câteva roșii spre amintire istoriei.
Apoi iarăși uit.
Când eu, Poporul, voi învăța să țin minte,
când eu Poporul,
voi învăța să aplic învățăturile zilei de ieri
și nu va mai fi să-i mai uit pe aceia
ce-n anul trecut m-au prădat, pe aceia
ce m-au prostit - atunci nu va fi
nimeni pe lume
care să mai rostească cuvântul "Popor"
cu o umbră de ironie, ale cărei buze
să-arate
o cât de subțire cută-a disprețului
Gloata, mulțimea, masele-atunci vor veni.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.