Carbonizare

Autor:Petruvio


Adăugat de: Petruvio

duminică, 16 decembrie 2018

mi-am răstihnit sufletul
pe crucea păcatului
de-a fi jignit
pe cea ce mi-a dat viață
îl văd
scurgându-se din cuie
ca balele
din gura epilepticului
bale fierbinți
bale de cuget
privesc încremenit
șuvoiul implacabil
cu ce-ai greșit Pompei
de-ți dezgropăm
azi oasele din lavă
nu pot să fug iar
aerul fierbinte îmi taie răsuflarea
îmi simt cuprinsă glezna
iau foc
ard în picioare

îmi fumegă scheletul
o ruga de iertare


vezi mai multe poezii de: Petruvio


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

::))
Petruvio (autor)
luni, 17 decembrie 2018



Un popas plăcut (pentru mine) :)
Cum spunea Nichita?.. ”Am întunecat întunericul ca să arăt lumina” :)

Aș vrea doar să spun că renunțarea totală la punctuație presupune și renunțarea la majuscule (la început). Precum este la haiku :) Eu aș fi început cu literă mică, dar fiecare autor decide asupra poeziei sale.

(Finalul a pus în lumină întregul)

Frumos!
Adina Speranta
duminică, 16 decembrie 2018