Cântecul safirelor

Autor:Lorena Craia


Adăugat de: lorena.craia

luni, 11 martie 2019

Se tem cocorii de-orizonturi drepte,
Se tem copiii de un zmeu înalt,
Se tem părinţii. Cine să-i aştepte,
Cu mâna-ntinsă către celălalt?

Atât a fost! Un episod tâmpit
Din viaţa patrupedelor terestre,
Cu botul sângerat şi umezit,
Se scurg în ploaia verzilor ferestre.

Şi urci cu fiecare pe un deal,
Ca mai apoi să-ncerci să îl cobori
În mijlocul pământului real,
Unde nu suntem decât muritori.

Și târâi umbra netedă și albă
Ca pe un sac din care nu mai ai
Puterea să-ţi apropii până-n barbă
Femeile cu părul lor bălai.

Ești mâine, şi ești azi, şi eşti mereu,
De când te-ai întrebat, copilul meu,
Un lup fără un ochi în luna plină,
Un surd ce-ngână veșnic în surdină
Un fel de-apocaliptic Dumnezeu.


9 aprilie 2017 – 15 decembrie 2018, Constanţa


vezi mai multe poezii de: lorena.craia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Familie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXXIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.