Cândva mi-or creşte aripi * poezie care a obtinut menţiune la Concursul Internaţional de Poezie "Romeo şi Julieta" de la Mizil

Autor:Liliana Trif & Ioan Grigoraş


Adăugat de: Liliana Trif

duminică, 31 ianuarie 2016

Cândva mi-or creşte aripi de dorul tău să ştii
Şi o să-ţi ies în cale, prin poarta inimii,
Voi trece ca o vrajă şi voi deschide larg
Ferestrele albastre să afli că-mi eşti drag.

Cândva mi-or creşte frunze pe ramurile verzi,
Voi înflori deodată şi poate-ai să mă crezi
Că niciodată, nimeni, atâtea primăveri
Nu mi-a lăsat pe buze... Noi doi restanţieri

La marea fericire, ne-am întâlnit tardiv...
Cândva mi-or creşte aripi lipsite de motiv,
Voi învăţa că zborul cu tine e înalt,
Că noi trăim de-o vreme unul în celălalt.

Când îți vor crește aripi, în basmul meu te-aştept
Să-ți spăl cu rouă ochii şi să te strâng la piept
Iar din magnolii albe să-ți cos veșminte noi,
Că-s patru anotimpuri și numai amândoi

Le vom trăi pe toate în vers, iar pe pământ
Vom construi altare cu rune din cuvânt,
Că nimeni, niciodată, nu va putea la fel
Să se transforme-n floare cu râs de clopoțel.

Și dacă lângă tine am învățat să zbor,
Dă-mi mâna ta, iubito, deasupra tuturor
Să ne ‘nălţăm pe tâmpla acestui vis înalt
Că locuim de-o vreme unul în celălalt.


vezi mai multe poezii de: Liliana Trif


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumiri de suflet, Nelu! Cu aceeasi admiratie fata de versul tau!
Liliana Trif (autor)
marţi, 02 februarie 2016



Ma bucura sa vad ca ai prin esenta, Cati! Iti multumesc din suflet pentru apreciere!
Liliana Trif (autor)
marţi, 02 februarie 2016



Multumiri, Gabriel! Onorati de semnul tau de lectura si apreciere!
Liliana Trif (autor)
marţi, 02 februarie 2016



Ioan : De ce atâta toamnă-ntre noi, inconştient,
Se-aşterne peste vara uimirilor din gând?
Departe-i anotimpul când conjugam prezent
Întoarcerea acasă… Şi-acum, te-aştept sperând

Că vei cunoaşte drumul, iubite visător,
Eu voi veni-n răscrucea acestor vânturi reci
Şi-ţi voi aduce-aminte că mi-e atât de dor
Să-nvingem depărtarea, nicicând să nu mai pleci.

Când visul se destramă, să-mi pară ireal
Că-mi poţi cuprinde-obrajii-n-al palmelor căuş,
În haosul tomnatic eşti punctul cardinal
Ce ordonează lumea din ochii mei de tuş.
Liliana Trif (autor)
marţi, 02 februarie 2016



Multumiri de suflet, Maria!
Liliana Trif (autor)
marţi, 02 februarie 2016



Excelente versuri! Felicitări și admirație!
Nelu Preda
marţi, 02 februarie 2016



Dăruire totală.

Îmi place mult
Cati Gheorghe
luni, 01 februarie 2016



Foarte, foarte frumoasă-i poezia ta. Parcă e scrisă cu inima nu cu condeiul.
gabriel stanciu
luni, 01 februarie 2016



Liliana. Găsesc prin versuri, în amurg,
Un zbor spre altă galaxie
Și chipul tău ce vrea să-mi fie
Un răsărit pe-al nopții burg,

O pagină cu rândul plin
De vise-albastre, infinite,
Cuvintele neprihănite,
Cu litere ce mă alin.

În fiecare zi ador
O rază de iubire crudă,
Un așternut de floare nudă
În care mă trezesc și mor.
nutzu
duminică, 31 ianuarie 2016



Felicitari dragii mei!!!!
maria
duminică, 31 ianuarie 2016