Călăuza spre lumină.

Autor:sorina


Adăugat de: sorina

duminică, 07 octombrie 2018

Cartea unui ciob de lună.

Călăuza spre lumină.

Dacă muntele-nălţare ar atinge-albastru cer,
rădăcini crescute-n stâncă ar îmbrăţişa pământul,
crengile chema-vor îngeri, ce călătotesc cu vântul,
calea spre desăvârşire nu ar mai avea mister.

Dacă piatra măcinată de a timpului trăire,
ar cădea-n abisul toamnei, pomii ar striga uimiţi,
ar schimba căderea frunzei într-o tristă tânguire
şi acoperiţi de iarnă, ar sfârşi înzăpeziţi.

De pe stâncă urcă pomii, către bolta cea senină,
mângâie albastrul toamnei, cu aripi de înger sfânt,
un mister e blânda toamnă, călăuză spre lumină,
braţe ce cuprind tot cerul, se ridică din pământ.


vezi mai multe poezii de: sorina


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Natură
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.