Călător în timp...

vezi mai multe poezii de: pavalachepaul

Detalii poezie:

• »» Tema poeziei: Diverse
• »» Poezie de debut? nu
• »» A mai fost postată pe acest site? nu
• »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
• »» Vrei să fie analizată critic? da
• »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Călător în timp.

Distribuie pe:

• Facebook
• Twitter

Mulțumesc de invitație dle. Pavalachepaul dar eu nu o să fiu niciodată prezentă înr-un grup în care omul se pune la zid, se anatemizează! Această ființă divină creată după ”chipul și asemănarea Tatălui” mereu acuzată de fel de fel de ”păcate”, atât de multe încât te miri că faptul că respiră nu i se impută! Dvs. puteți veni cu fel de fel de citate interpretabile din Biblie, dar eu vă spun din practică directă că dacă aș fi aplicat această viziune a păcatului asupra spiritului meu când eram pe buza prăpăstiei aș fi fost moartă de mult! Și aș fi murit în întuneric! Urând viața și pe un Dumnezeu tiranic care m-a ”pedepsit” cu o boală cumplită! Dacă unui om deja îngenuncheat în noroi îi mai dai un șut religios să se scufunde mai bine cu nasul în putoarea păcatului său - de care ”viață” salvată vorbim noi???? Pe mine m-a salvat o revelație divină: cea a dublei identități revelate de Iisus: de fii ai omului și fii ai Tatălui! Numai această revelație m-a responsabilizat și mi-a schimbat total optica asupra mea și a universului! Și am scris pe larg în cartea mea! Așa că eu n-am să particip la ceva sortit din start falimentului! Pe mine să mă chemați la ora de religie când veți prezenta omul cosmic și potențele lui infinite, minunea aceasta pe care Dumnezeu a creat-o din dragoste nu ca să aibă pe cine pedepsi!!!! Ține de un abc psihologic că e profund nociv ca unui copil care are rezultate slabe la școală să năvălești asupra lui cu reproșuri gen ”ce idiot și incapabil ești”! L-ai nenorocit complet! Așa și copilul om corijent la lecția iubirii – dă-i în cap cu barosul păcatului că tot lumină să reflecte el! O ”lumină” a disperării și a neputinței! Spiritual îl ucizi! Și din punctul meu de vedere nu reflectă religia creștină - Iisus nu a pus pe nimeni la zid, n-a anatemizat, n-a judecat, n-a acuzat! A arătat calea iubirii și-atât! Și a spus ”nu judeca”! Deci toți cei ce au mâinile pline de pietre, din punctul meu de vedere pot să meargă în deșert să predice pietrelor cum devine cu iubirea sub ghilotină! Pentru mine Dumnezeu e Iubire, iar Iubirea e cel mai bine definită în ”Cântarea Cântărilor” iar acolo sigur nu se vorbește de o contabilizare a păcatelor!!!!!
Mai puțină dogmă domnilor și exersați mai mult în practică iubirea – care are inclusă și compasiunea, toleranța, empatia cu cel aflat în umbră…
Am făcut un com glumeț la poezia dvs. și m-ați și încadrat la categoria viciați care se îneacă în alcool și își/le găsesc scuze alcoolicilor! Eu personal cred că beau vreo zece beri pe an – dacă asta mă face o păcătoasă îmi asum bucuroasă! Să vă mai amintesc că Iisus a participat la nuntă unde a transformat apa în vin????
Evident că nu îi susțin nici pe cei ce sunt prin șanțuri, deși nu îi consider atât de vinovați doar pe ei, cât mai ales pe cei ce-i împing acolo!
Evident că extremismul duce la pierderea luminii interioare (că viața efemeră toți ne-o pierdem), dar dacă viciile ne duc în noaptea sufletească și puritanismul exagerat tot acolo ne duce! Nu putem să castrăm această creație minunată a Domnului de doruri instincte și miliarde de componente ale acestui conglomerat magic în care pulsează universuri – și să ne arogăm dreptul de-ai judeca și-ai pune la colț în numele iubirii creștine!
Unui om rătăcit îi dărui iubire, înțelegere, sprijin, îi amintești delicat adevărata lui natură celestă – nu-l pocnești cu scripturile! Care nici nu cred că pentru asta au fost scrise!:))))
Din punctul meu de vedere, singura oră de religie de care are nevoie OMUL este ”ora de iubire”! Să învățăm să-l iubim măcar o oră pe zi fără să-l judecăm, să-l punem în patul lui Procust al propriilor noastre limitări și prejudecăți…. Doar să-l iubim! Așa cum este, cu umbrele și luminile lui, mai ales cu umbrele lui! Că noi știm să iubim doar lumina din el, umbra avem bisturie să-l răzuim până nu mai rămâne nimic din el! Așa că eu deocamdată doar exersez iubirea, iubirea, iubirea…
Dogmele – n-au decât să-și bată alții capul cu ele, dacă au timp de risipit, eu vreau să onorez darul divin al vieții bucurându-mă de fiecare atingere, indiferent de coloratură! Nu-mi bat capul cu greșelile (nu le consider păcate), trec peste odată ce-am extras învățătura, pentru că fac parte din procesul evolutiv! Numai statuile nu pot greși! Eu sunt vie și experimentez iubirea, compasiunea, generozitatea, bucuria – caut să strălucesc cât pot eu de bine acest trup și spirit oferit mie de Tătuca să-l locuiesc cât pot eu mai bine!
Așa că dacă vreți să țineți o ”oră de religie” în care să aduceți ode de proslăvire acestei minuni – Omul, particip cu dragă inimă! Altfel, vă rog săriți-mă!
Vă doresc o inimă luminată!
Gerra Orivera
vineri, 04 septembrie 2015

M Horlaci, întradevăr trebuie citită de mai multe ori şi, corelată cu Sfintele Scripturi.

Te invit să discutăm despre religie la... "Ora de Religie", bine?
***
Gerra Orivera, valabil şi pentru domnia ta... toţi scăpăm uneori în... "porumb" deci, păcătuim. Că, zicem faptul că... o "răchie" şi un chef, nu este păcat... greşim – sunt multe păcate la orice pas, iar păcatul duce... unde? La moarte bineînţeles. Deci, personajul, a băut răchie, s-a simţit bine cu... iubita... Lia, mai apoi... a mierlit-o. Foarte mulţi decedaţi, sufletele lor nu ei... nu realizează ce s-a întâmplat cu ei deci, se găsesc între real şi ireal. Zicem... fantome dar, nu sunt fantome ci, foste personaje care nu-şi găsesc liniştea dincolo de mormânt. Salvarea lor este în mâna noastră dar, dacă nu credem în existenţa sufletului de după deces; dacă... respectiva persoană decedată cu sute de ani în urmă, nu are pe nimeni de încredere să-i aducă un preot... o rugăciune de iertare... de mântuire sufletească, va bântui la nesfârşit între cele două lumi (adică în iad) căci, nu lumea aceasta este reală ci... invers... lumea ce va veni... cea veşnică... dacă mă înţelegeţi.
***
Adina, sper să nu te superi că am deschis şi eu o temă... "Ora de Religie" unde, să vă faceţi timp... măcar o oră pe săptămână căci, multe lagune avem... chiar dacă citim Scriptura, da? Vă pot răspunde aici la unele nedumeriri căci... citez: "Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei omie de ani. Aceasta este prima înviere. Fericiţi şi SFINŢI sunt cei ce au parte de prima înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nicio putere ci, vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El omie de ani". (Apoc. 20:5-6).

Adina, moartea nu este decesul ci... chinul nesfârşit... chinul veşnic... rămânerea ta între real şi ireal în vecii vecilor... un stres inimaginabil de mare căci, se spune despre aceste persoane că... scrâşnesc din dinţi de neputinţă... citez: "Cât despre fricoşi, necredincioşi, urâcioşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi TOŢI mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă adică...? Atenţie... MOARTEA a doua. Este clar... ce este moartea adevărată şi că, nu este decesul căruia Domnul i-a zis... adormire, clar sau nu? Şi, numai necredincioşii merg în chinul veşnic sau şi... alte categorii? Să nu confundăm fricoşii care merg în iad, cu fricoşii de Dumnezeu. Frica de deces... de moartea trupească deoarece, ne temem, fugim precum au fugit ucenicii când l-au legat pe omul Iisus Hristos. Oare, nu erau credincioşi? Deci... atenţie căci, vă puteţi încadra la această categorie căci, fugim... dezertăm de pe frontul de luptă împotriva lui satan, ba mai mult... ne trecem de partea acestuia... "Te leapezi de Hristos"? Şi tu, să nu ţi se taie capul zici... "da, mă leapăd". Nene, mergi până la moartea trupească şi nu te lepăda de credinţa în Hristos. Mincinoşii. Oare, există om să nu fi minţit măcar o dată în viaţă scăpând de... puşcărie, de... bătaie... există? Nu există deci, fără frică trebuie să megem măcar o dată pe săptămână la preot... pastor şi, să cerem prin aceştia iertarea păcatelor săvârşite cu voia sau fără voia noastră căci, sunt prijejuri de păcătuire din care, nu poţi scăpa decât... fugind... precum a fugit omul Iisus Hristos şi a scăpat de mulţimea furioasă care s-a pregătit să-L omoare cu pietre. Deci, omul... nu Dumnezeul... omul Iisus Hristos, s-a rugat adeseori... singur sau în văzul ucenicilor... ca şi noi să-i urmăm exemplu. Avem biserici deci, avem unde ne aduna şi ruga deoarece, unde sunt doi sau trei în Numele Meu, zice Domnul că... acolo, în mijlocul adunării, sunt şi Eu. Cine... este în mijlocul adunării într-o biserică oarecare? Preotul... pastorul... deci, aceşti oameni reprezintă pe Domnul Iisus Hristos... dacă nu aţi înţeles.

Vă aştept să discutăm pe larg la tema deschisă... "Ora de Religie".

Prima oră cu voi, a fost aici. Urmează... pauza de 10 minute, apoi... ora următoare. Să nu lipsiţi... vă rog.
pavalachepaul (autor)
miercuri, 02 septembrie 2015

Hihihihihi - gura ecuator și savoarea călătoriei! Faine personaje - dar răchia, răchia de unde-o luă bre????:))) Mulțumesc, merse la inimă!
Gerra Orivera
miercuri, 02 septembrie 2015

Interpretarea e interesanta , calatoria intr-o alta lume , pe o alta planeta , are implicatii ample.
Desi poezia poate parea simpla , eu ''vad '' multe ...indoiala ca a calatorit , ori poate de vina este ''rachiul '?...insistenta ..."dar totusi ,am fost "...intre timp pamantul s-a" topit "...chiar si "vecina" cu care vorbeste nu este reala ...
Se pune intrebarea : oare e bine ca am fost plecat sau nu ? Cand sunt atatea schimbari ...ce alegem , viitor sau trecut ? :)

Chiar imi place , domnule Pavalache , pentru modul in care ''ramai pe ganduri " dupa ce lecturezi aceasta poezie.:)

Cu mult drag , si scuze daca mai sunt comentarii unde nu am raspuns...timpul fuge ! ...:) ...
Adina Speranta
miercuri, 02 septembrie 2015

Frumoasa poezie, am citit-o de mai multe ori chiar daca este un pic c-am lungă.. Felicitări încă odată !
M Horlaci
marți, 01 septembrie 2015

Liviu Radu... mulţumesc
Mulţumesc... deci, m-ai citit.
Uneori... da, mă lungesc
Dar nu scriu la infinit.

Mai mult scriu de... plictiseală
Şi scriind mă... reculeg.
Repetând... făcem o şcoală
Şi o temă o aleg.
...
Suntem, în timp, călători
Călători prin infinit.
Dar suntem şi muritori
Adică... avem sfârşit.

Dacă, n-am avea sfârşit
Într-o zi să decedăm.
Am trăi la infinit
Exact, precum... arătăm.

Dacă nu am deceda
Am fi... prea mulţi pe pământ.
Resursele... termina
Şi trăim cu... aer... vânt?

Nu se poate deci... avem
O pauză... un sfârşit.
Credincioşi dacă suntem
Vom trăi la infinit.

Adică... vine Hristos
Din morminte înviem.
Va fi spendid de frumos
Ce în viitor... vedem.

Pentru că... spune Hristos-
Lumea piere... se sfârşeşte.
Şi va fi... super frumos
Căci... pământul... se-'noieşte.

Că... încă, nu am pierit
Înseamnă că... ne mai lasă.
Însă... NU la infinit
Oamenii, vor fi... "Mireasă".

Dacă, "Mirele", revine
Mâine zi sau... peste-o lună.
Ce va face El cu... "tine"
Pe cap, dacă n-ai... "Cunună"?

Aşadar... NU eşti "Mireasă"
Pentru "Mire" pregătit.
Şi de "tine"... nu-I mai pasă
Te judecă – ai "Murit".
...
Deci, decesul, NU e "Moarte"
Încetăm dar... NU "Murim".
"Moartea" îi... descrisă-n "Carte"
Căci... în VECI... ne chinuim:

Din moment ce te-ai născut
Vei trăi la infinit.
Îi ceva de... necrezut
Dumnezeu cum... ne-a gândit?

Dumnezeu... lumea iubeşte
Este-a Lui... de El gândită.
Să "Murim"... El, NU doreşte
Dovadă căci... nu-i sfârşită.

Doar satan... satan să "Moară"
În VECI... să se chinuiască.
Numai... demonii să piară
Ieşind... să ne prăpădească.

Pentru că, în noi trăiesc
Ne conduc să NU credem.
Prin noi... simt, aud, privesc
Nu au trup deci... nu-i vedem!

Cum scoţi diavolul din tine...
Ne explică Dumnezeu-
Alegând ce este bine
Chiar de fi-va... FOARTE greu.

Mulţi doresc... viaţă uşoară
Să bea şi să chefuiască.
Şi precis că... or să "Moară"
În VECI... să se chinuiască.

Căci... decesul... "Adormirea"
Este numai o clipită.
Strigă Dumnezeu... "Trezirea”
Pentru lumea... "Adormită".

Pentru cei... nedecedaţi
Deces... "moarte"... nu va fi
(Vezi răpirea cu trup cu tot a lui Ilie)
Şi deci... fi-vor judecaţi
Şi pământul... va pieri.

Pământul a fost... o clipă
O clipă din infinit.
A fost numai o... "aripă"
După care... a PIERIT.

Ce urmează – veşnicia:
Veci de veci... să ne distrăm.
Aşa zic în... poezia
Pe care o comentăm.

Comentaţi şi... vă explic
De ce suntem... ne-am născut.
Dacă nu... n-am să vă zic
Nu vă ştiu – NU v-am văzut!

Mulţumesc.
pavalachepaul (autor)
marți, 01 septembrie 2015

O poezie cam lunga dar care te tine "in priza"
liviu.radu
marți, 01 septembrie 2015