Ca para focului - ndaniel

Apoc 1:11-20

”Ochii Lui erau ca para focului.
Și fața Lui era ca soarele când strălucește în toată puterea lui.
Când l-am văzut am căzut la picioarele Lui ca mort.”
Apoc 1:14,16, 17

Așa ni-l descrie apostolul Ioan pe Cel, pe pieptul căruia își rezemase de atâtea ori capul , când se retrăgeau în vreun loc mai discret pentru a răsufla mai în voie și a se odihni după drumurile bătute prin Iudeea , Galileea , Ierusalim sau prin alte locuri ,însă de data aceasta când i-a întâlnit ochii și fața Lui strălucitoare , și-a pierdut orice simțire și s-a prăbușit ca mort la pământ.
Ființa aceasta îmbrăcată în glorie și-n slavă , e Cel ce-a biruit moartea , e Cel ce-a biruit păcatul , e Cel ce-a biruit oștile iadului cu Lucifer inclusiv , e Cel ce-a creat Universul cu viața de pe pământ , alături fiind de Cel Prea Înalt în toate lucrurile pe care le-a creat, după planul Tatălui din cer .
El cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi , și El numără stelele cerului de una nu lipsește, și le dă nume la toate, atât de mare îi e înțelepciunea .
Nu în zadar marele împărat și înțelept Solomon ni-l descrie în Proverbe 8 de la 22 până la 31, ca El fiind Înțelepciunea și Meșterul Lui Dumnezeu , El Cuvântul Lui Dumnezeu din Evanghelia după Ioan , iar când această Personalitate , Dumnezeu din Dumnezeu Adevărat, a zărit în planul Celui Prea Înalt chipul omului ce avea să fie creat după chipul Lui Însuși și a Celui Prea Înalt , El și-a găsit plăcerea în chipul acesta de lut pe care mâinile Lui aveau să-l frământe și să-i dea ființă .
Și Cuvântul s-a îndrăgostit de ființa aceasta atât de gingașă și de plăpândă , ochii Lui ca para focului i-au fost

străpunși de iubire pentru omul acesta din lut , iubire și lumină.
Ioan când l-a văzut în insula Patmos îmbrăcat în glorie
și-n slavă , s-a prăbușit ca mort la pământ , așa cum am arătat mai sus .
Apostolul a umblat cu Domnul Său trei ani și șase luni , punându-și uneori capul pe pieptul Domnului său , dar iată că de astă dată nu i-a mai fost dat să-și mai odihnească capul pe pieptul Domnului său , căci Hristos nu mai era un om obișnuit sau aproape obișnuit în ochii oamenilor , ci era îmbrăcat în gloria și slava Lui Dumnezeiască , nimeni nu-l mai putea atinge , nici măcar cu ochii căci iată chiar apostolul iubirii a căzut ca mort la pământ , când i-a zărit fața îmbrăcată în glorie și-n slavă , în lumina aceea atât de strălucitoare .
”Eu sunt Alfa și Omega , Începutul și Sfârșitul , zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este , Cel ce era și Cel ce vine , Cel Atotputernic ”.
Ioan a văzut și a auzit Ființa aceasta Dumnezeiască pe când era exilat în insula Patmos , din pricina Lui Hristos și din pricina Cuvântului Lui Dumnezeu .
”În ziua Domnului eram în Duhul .
Și am auzit înapoia mea un glas puternic ca sunetul unei trâmbițe care zicea : Eu sunt Alfa și Omega , Cel Dintâi și Cel de pe urmă .”
Apoc 1: 10,11
După ce îi aude glasul care vibra în aerul acela pustiu ca valurile unor ape mari , ca glasul unei mari mulțimi , căci eu cred că era același glas pe care l-a auzit și prorocul Daniel în 10 cu 6 ; prea concordă descrierea lui Daniel cu a apostolului Ioan și se aseamănă ca două picături de apă , deși a lui Daniel e mult mai restrânsă .
În Apocalipsa 1 cu 12 , pe când apostolul își întoarce capul să vadă ce ființă i se adresează , el vede șapte sfeșnice de aur , și în mijlocul celor șate sfeșnice , vede pe cineva care semăna cu Fiul Omului , îmbrăcat fiind, și acoperit cu o haină lungă până la picioare.

”Capul și părul Lui era albe ca lâna albă , ca zăpada .”
Însă ochii Lui era ca para focului , ca strălucirea acestuia în vălurile nopții , cum strălucirea focului străpunge întunerecul nopții până la mari depărtări , mistuind și îngrozind cele mai multe priviri care sunt aruncate în noaptea neagră ,spre focul ce răspândește lumina, chiar dacă e o lumină mai palidă și parcă mai puțin strălucitoare .
Mi-aduc aminte când eram copil și tata mă lasase pe mine și pe fratele meu în noaptea neagră , ca să păzim turma de oi ce era în staul , cum eu am luat tăciuni aprinși din focul care ardea cu putere și am mers cu ei în jurul staulului, dacă lupii cumva ar veni să atace oile , văzând tăciunii aprinși ce străluceau în puterea nopții , să-și ieie tălpășița și să dispară în noaptea neagră .
De lumina lanternelor și a altor lumini artificiale , animalelor sălbatice le e oarecum teamă însă nu prea tare , însă de lumina flăcărilor care ard, animalelor le este frică și fug de foc .
Focul prevestește ceva rău dacă nu ai cum să-l stăpânești și să-l ții sub supraveghere .
” Ochii Lui , erau ca para focului” , lucruri care străpung multe făpturi și ființe cu teamă și groază când se dezlănțuie puterea acestui fenomen al naturii, dacă pot să-l denumesc astfel .
Cuvântul Lui Dumnezeu din Apoc. 1 cu 15 continuă și ne spune : ” Picioarele Lui erau ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor ” , o descriere atât de plastică și vie ce ne înfățișează puterea de ardere și mistuire , până acolo că însăși arama se topește transformându-se în lichid , care se toarnă în diferite forme special pregătite pentru confecționarea unor lucruri trebuincioase omului .
Însă vai , nu cumva arama topită să ajungă pe pielea cuiva , căci ea arde și străpunge totul cu puterea ei de penetrare și căldura pe care o emite .
Picioarele Lui erau ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor , pentru că în cuptor arama se topește și arde parcă o dată cu focul care îi schimbă starea de agregare transformân-o în lichid , care cu timpul răcindu-se capătă din nou starea solidă cum fusese înainte .
”Iar glasul Lui era ca vuietul unor ape mari ”.
Nu prea am auzit vuiet de ape mari , dar pe undeva îmi dau seama că vuietul acesta străpunge întinsul până la mari depărtări și ecoul lor umple văzduhul , parcă făcând și aerul să vibreze prin ecoul lor profund .
Apostolul Ioan ne spune că Fiul Omului , avea în mâna dreaptă șapte stele .
Dar ce sunt , sau ce reprezintă aceste șapte stele ?
În ultimul verset al capitolului întâi din Apocalipsa , ni se spune că cele șapte stele sunt îngerii celor șapte biserci .
Versetul 16 continuă și ne spune :
” Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri ”
Aceasta e sabia cu care va împărăți pe pământ , sabia gurii și a puterii Lui de Dumnezeu Atotputernic , căci El e Cel care va cuceri din nou pământul , planeta întreagă pentru a o readuce iarăși la starea ei inițială pe care a avut-o când grădina Edenului era în floare .
În Apocalipsa cap. 19 cu versetul 15 ni se spune că va lovi neamurile cu ea , pe care le va stăpâni cu un toiag de fier, iar în versetul 21 din același capitol ni se spune că ceilalți , adică marea mulțime a oștilor de la Armaghedon , va fi ucisă cu sabia care ieșea din gura Celui ce stătea călare pe calul alb , adică Fiul Omului din cap. 1 , Apocalipsa , versetul 13 .
Doar nu în zadar , Evanghelia după Ioan începe astfel:
” La început era Cuvântul ,
și Cuvântul era cu Dumnezeu,
și Cuvântul era
Dumnezeu
El era
la început
cu Dumnezeu

toate lucrurile au fost făcute prin El
și nimic
din ce a fost făcut
n-a fost făcut
fără El

în El
era viața
și viața
era lumina oamenilor

El deci
El
Fiul Omului
e Creatorul tuturor lucrurilor
Creatorul Universului întreg
inclusiv
a vieții de pe pământ
și
a omului însuși
ființă în care Fiul Omului
și-a găsit plăcerea când a zărit-o în planul Celui Prea Înalt înainte
de a fi fost creată măcar
căci iată ce ni se spune în Proverbe 8 cu 31
” și găsindu-mi plăcerea în fii oamenilor ”

Însă iată , Cuvântul Lui Dumnezeu continuă și ne spune în versetul 16, Apoc 1 :
” și fața Lui era ca soarele când strălucește în toată puterea lui .”
Însuși Hristos Isus, El, Fiul Omului pe când vorbea mulțimii, i-a zis într-o împrejurare:

”Eu sunt Lumina lumii; cine mă urmează pe Mine , nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieții.”
Ioan 8: 12
Și prima creație a Lui Dumnezeu , prima lucrare despre care ne vorbește Cuvântul Lui Dumnezeu în Geneza , nu e alta decât lumina ce a apărut la întâia poruncă a Lui Dumnezeu , când a zis :” Să fie lumină ! și a fost lumină ” Genesa 1:3,
ne spune Cuvântul.
Lumina de care avem atâta nevoie ca să vedem lucrurile și tot ce ne înconjoară , face parte din însăși viața noastră .
Cât despre creația cerurilor și a pământului Cuvântul nu ne spune nimic , doar atât :” La început , Dumnezeu a creat cerurile și pământul ”, dar atunci era întuneric și nu era lumină, căci lumina așa cum am arătat mai sus a fost creată mai târziu , în ziua întâi .
Pentru Dumnezeu nu există lumină și întuneric , el vede totul și prin întuneric și prin lumină , căci adevărată Lumină, este El, Dumnezeu .
Iată dar că prelucrarea Universului , după ce acesta fusese creat , începe cu creația luminii.
” Eu sunt Lumina lumii” .
Ioan 8:12
” Lumina luminează în întunerec și întunerecul n-a biruit-o . Lumina aceasta , era adevărata lumină care luminează pe orice om venind în lume .
El era în lume și lumea a fost făcută prin El , dar lumea nu l-a cunoscut.
A venit la ai săi, dar dar ai săi nu l-au primit” .
Ioan 1:5,9-11
Fiul Omului dar, e întâia lumină, e Înțelepciunea, din Proverbe 8 cu 22 până la 31.
El e Meșterul Lui Dumnezeu , Creatorul Universului întreg , Cel care a creat viața de pe pământ și omul după chipul și asemănarea Sa .
Când apostolul Ioan era exilat în insula Patmos , în descoperirea pe care i-o face Mântuitorul , apostolul vede chipul Domnului său , dar de astă dată era îmbrăcat în glorie și-n slavă și Ioan îi vede ochii ca para focului , și fața care îi strălucea ca soarele-n amiaza mare, și lumina aceea orbitoare îi străpunge ființa și toate simțurile , iar apostolul se prăbușește la pământ ca mort , deși el se rezemase de atâtea ori cu capul de pieptul Lui Isus ,simțindu-i inima cum îi bătea ca și la fiecare din noi , deși El era Dumnezeul care a creat Universul întreg , viața , omul și inima .
Însă Fiul Omului îndată îl atinge pe apostolul iubit care se trezește, atins fiind de degetele ce ne-au plămădit din țărâna pământului dându-ne însuși chipul Lui de Creator și dăruindu-ne atâtea din însușirile Sale , căci omul imclusiv e un creator în miniatură , însuși scrierea aceasta e o dovadă concludentă a acestei afirmații , cât și altele de-a lungul vremii .
Nu în zadar Hristos a afirmat odinioară într-o împrejurare :
” Dacă Legea a numit dumnezei , pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul Lui Dumnezeu— și Scriptura nu poate fi desfințată .”
Ioan 10: 35
Din acestă afirmație eu înțeleg că omul este dumnezeu, însă dumnezeu cu d mic , căci și el e creator , și el iubește și are atâtea însușiri dumnezeiești , însă Creatorul i le-a dat toate cu măsură , cum a socotit El de bine ,și pentru toate îi va cere socoteală la împlinirea vremii , fiecăruia în parte .
După ce Hristos l-a adus pe Ioan iar la viață , i-a spus :
” Nu te teme ! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă .
Cel viu .
Am fost mort și iată că sunt viu
în vecii vecilor.
Eu țin cheile morții
și ale locuinței morților. ”
Apoc 1:17,18

Nu știu, dar în descrierea aceasta , eu văd o putere și o autoritate care străpunge totul totului tot , și nimic nu-i mai poate sta în cale Mântuitorului sau Fiului Omului .
Toate construcțiile filozofice , și toate înălțimile omenirii se prbușesc la pământ dezintegrate de autoritatea Celui care cu un toiag de fier va stăpâni peste neamuri și peste poporul lui Israel în mia de ani pe acest pământ , pe care El, Isus Hristos îl va readuce la înfățișarea lui originală , căci omenirea în nesăbuința ei , și în setea de îmbogățire și de putere i-a distrus înfățișarea și multe din proprietățile și însușirile planetei , făcând ca să dispară specii de plante și animale, și nu puține la număr .
Cu Hristos , Cuvântul Lui Dumnezeu— a început lumea,
viața pe pământ— și tot cu El se va și sfârși .
El e începutul și sfârșitul , sfârșitul vieții și a omenirii din țărâna pământului, căci omenirea ca duh și suflet , ca trup duhovnicesc nu va pieri nicodată , ci fiecare își va lua pedeapsa sau răsplata hotărâtă de Hristos , Domnul .
Eu țin cheile morții și ale locuinței morților , ne-a spus Domnul Isus în Apocalipsa , deci El are puterea de a judeca nu numai pe cei credincioși ci și pe cei necredincioși .
De aceea înaintea Lui Hristos se va pleca orice genunchi, din cer și de pe pământ , și orice limbă va mărturisi spre slava Lui Dumnezeu Tatăl , că Isus Hristos este Domnul.
Nu în zadar în Apocalipsa 5 cu 8 , ni se spune :
Când a luat Cartea ,cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni , s-au aruncat la pământ înaintea Mielului,
deci s-au închinat Lui Hristos .
De aceea e scris în Filipeni că orice genunchi se va pleca înaintea Lui Hristos , și din cer și de pe pământ , căci Cel Prea Înalt i-a dat toată puterea și din cer și de pe pământ .
Și El Însuși , Isus Hristos , va veni să se lupte cu fiara care va avea puterea aceea infernală , și nimeni nu-i va putea sta în cale .
Hristos va veni la Armaghedon și-i va frânge puterea , o va arunca în iazul de foc , apoi va pune stăpânire nu numai peste Israel ci peste întreagă planeta pe care o va înoi și-o va pune la punct, prefăcând-o într-un rai sau o grădină a Edenului .
Atunci va înflori cel neprihănit și se vor împlini psalmii: 72și 45, Isaia 11 și Isaia 65 : ”când zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor” .
Isaia 65: 22
24-martie 2016 Cluj—Napoca







Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.