Bucurie și-ntristare

Autor:dorurot


Adăugat de: dorurot

joi, 03 octombrie 2019

O,Doamne toamna asta cu cât e mai frumoasă
Ca toate celelalte de dinaintea ei,
Cu-atât mai multe vise mă prind ca ntr-o mătasă
Și doru-mi taie-n suflet păianjen de alei.

În șiruri cum cocorii trec nori în caravană,
Timidul soare încă aruncă searbăd foc,
Copacii plâng căci frunza în ramuri și-o recheamă,
Dar ea covor pe poale le-așterne-n crudu-i joc.

Căci nu există pictori și nici poeți pe lume,
Peneluri sau cuvinte să poată să descrie,
Explozia ruginie sau aurul minune,
Dantela de pe dealuri ,pastelul din câmpie.

“-De marmură ți-e trunchiul,n-ai frunza-nfiorată!”
Își gelozește plopul mesteacănul vecin,
Pe culmi roșii ca focul dansează toți odată,
Și carpenii,și fagii și merii din grădini.

Mă-nțeapă plini de ace,molizii și cu brazii,
Sunt beți de bucurie că frunza nu și-o pierd.
În codru-n loc de păsări se-aud doar huhurezii,
Și-s copleșit de gândul că omul nu-i etern...


vezi mai multe poezii de: dorurot


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Patrie
  • »» Poezie de debut? da
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Etern e omul dacă trăiește iar prin om...
Așa cum pomul crește prin sâmbure de pom.
Se petrec anotimpuri prin versuri și tablouri
Dar nici unul vreodată cu-aceleași vechi trusouri!
Ina M.
marţi, 08 octombrie 2019