Vifornița - Boris Pasternak

În mahala, unde n-a călcat alt picior,
Decât de viforniţă şi vrăjitoare,
În drăcească periferie, la obor,
Unde, ca ucişii, dorm troiene hilare, –
Opreşte-te-n locul pe unde n-a călcat
Vreun alt picior, decât de vrăjitoare
Şi viforniţă ce-a călcat cât cat înalt
Şfichiuiesc frânturi de ham în aiurare.
E întuneric, dar asta-i suburbie
În urbe-n Zamoskvorecie* sau, în fine,
Chiar Zamostie** (pierdut în noapte pustie,
Oaspele se izbi-ndărăt de la mine).
Ia seama, în oboru-n care nici picior
Nu călcă, nu-s decât asasini la pândă,
Vestitor ţi-i frunza de plop, nevorbitor
Sol fără buze – stafie de-albă pânză!
Ai rătăcit, bătând în porţi încuiate,
Luat de vârtej de pe creasta podului...
– Nu-i oraşul râvnit, nici miezul de noapte
Ştiut. Te-ai rătăcit, tu, santinela lui.
Dar nu-n zadar, vestitorule, mi-ai şoptit.
În obor – nimeni din bipedele toate...
Şi eu sunt oarecine... şi eu rătăcit:
– Nu-s aceleaşi urbea şi miezul de noapte...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.