Noapte de iarnă - Boris Pasternak

Ningea, ningea pe-ntreg pământul,

În toată zarea.

Ardea lumânarea pe masă,

Ardea lumânarea.



Cum, vara, roiesc musculiţe

În jurul luminii, noian,

Toţi fulgii, toţi fulgii din curte

Se-nvârtejeau la geam.



Lipea pe geam viscolul cercuri,

Săgeţi indicând depărtarea,

Ardea lumânarea pe masă,

Ardea lumânarea.



Strângea tavanul luminat

Tot umbre bizare,

Destine ale încrucişării,

Încrucişări de mâini, încrucişări de picoare.



Şi doi pantofiori lunecau

Cu zgomot sec jos,

Pe rochie lumânarea îşi picura

Lacrimile, sfios.



Şi totul pierea în pâcla zăpezii,

Albă, căruntă,

Ardea lumânarea pe masă,

O rugăciune de sfântă.



Şi un ungher sufla în feştilă

Şi focul ispitei învolburate

Îşi ridica precum un înger

Două aripi încrucişate.



A nins toată luna, în februarie,

Şi mereu, ca ninsoarea,

Ardea lumânarea pe masă,

Ardea lumânarea

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.