Când se-nsenină - traducere V.Bragagiu - Boris Pasternak

Lacul întins e ca un talger
Iar după el norii cărunți
Se buluciră peste margini
Ca și ghețari severi din munți.

Precum iluminarea trece
Codrul se schimbă-n colorit
Când arde-ntreg, când umbră rece
Pare-n funingine vopsit.

Ploioasele zile se zvântă
Și albăstrimi din nori iar ies
Cât de solemn cerul s-avântă!
Cât de festiv e-ntregul șes!

Vântul pierdu lama rafalei,
Pământu-n Soare e turnat
Ca și picturile-n vitralii
Verdele frunze-i luminat.

Pe-ale bisericii icoane
Prin geam spre veșnic avântați
Cu-ale nesomnului coroane
Privesc și sfinți și împărați.

Interiorul catedralei
Pământ e liber, iar prin geam
Ecou de coruri triumfale
Îmi este dat ca să mai am.

Natură, infinită zare
Eu slujba-ndelungată-a ta
Învăluit de-nfiorare
În sfinte lacrimi voi păstra.
1956
Traducere V.Bragagiu

Adăugat de: bragagiu

vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Felicitări pentru această traducere , Victor!
Am citit şi sufletul meu s-a bucurat. O singură întrebare am ..."Pare-n funigine vopsit"...aici cred că e vorba de "funingine", nu ?
Cu mare drag. Mulţumesc .
Adina Speranta
luni, 11 aprilie 2016