Juan Ramón Jiménez

Juan Ramón Jiménez

Juan Ramón Jiménez Mantecón (n. 24 decembrie 1881 – d. 29 mai 1958) a fost poet şi eseist spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1956.

S-a născut în 24 decembrie 1881 la Moguera, un orăşel din Andaluzia. Scrisul lui arată că potul stăpâneşte în mod desăvârşit arta cuvântului şi a ajuns aici îmbogăţindu-şi măiestria cu ajutorul multisecularei experienşe a poeziei populare. În 1936, odată cu izbucnirea războiului civil din Spania, Juan Ramón Jiménez, care a simţit nevoia să slujească adevărul şi viaţa, nu numai în poezie, se vede silit să-şi părăsească patria şi să emigreze în Cuba, căci ideile lui despre omenie şi libertate nu se puteau împăca în nici un fel cu brutalitatea regimului fascist. În cele din urmă, se stabileşte la Porto Rico, unde a ocupat o catedră de literatură la Universitatea din acel oraş.
-sentimentul misterului şi al solitudinii ( Arii triste, Grădini îndepărtate, singurătatea sonoră)
-lirică de esenţializare a realităţilor interioare (Eternităţi)

-proza, de o cuceritoare candoare, evocă lumea copilăriei (Platero şi eu)


"Declarat poet pur, Jiménez e totalmente strein de matematica, parnasiană în fond, a lui Valéry: pentru el poezia e însăşi energia secretă a existenţei, mişcarea continuă a sufletului în direcţia unui zenit absolut. Dar e şi o cunoaştere a lucrurilor care-i «intră cântând în suflet», o cunoaştere a umbrei, a luminii şi a frumuseţii devenită aproape dogmă abstractă şi tiranică în raza căreia limbajul său îşi pierde treptat materialitatea şi tinde spre puritatea conceptuală a «florii fără tulpină şi rădăcină» invocată în unul din poemele lui. Cuvântul, ca în aserţiunea lui Heidegger, întemeiază o realitate, mai mult decât o numeşte, realitate ce nu se confundă cu universul obiectiv, ci îi reproduce esenţa." - A. E. BACONSKY


- biografie trimisă de către Gerra Orivera -

Distribuie acest autor: