Cântec din acvariu (Psalmul 5) - Bertolt Brecht

Am golit paharul până la fund. De fapt

am fost ispitit.

Eram un copil şi eram iubit.

Lumea era disperată fiindcă rămăsesem curat.

Se rostogolea pe jos în faţa mea, cu membre moi

şi fundul atrăgător. Am rămas neclintit.

Ca să o îmblânzesc, când o luase razna, m-am

culcat lângă ea şi m-am spurcat.

Păcatul m-a satisfăcut. Filosofia m-a ajutat în

zori, când zăceam treaz. Am devenit aşa cum

se dorea să fiu.

Am privit îndelung în sus crezând că cerul e trist

din cauza mea. Dar am văzut că lui îi este indiferent.

Se iubea pe el însuşi.

Acum sunt beat de multă vreme. Zac gras pe fund.

În mine au cuib peştii. Marea dă să se sfârşească

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Bertolt Brecht



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.