Balada mărțișorului

Autor:dorurot


Adăugat de: dorurot

joi, 27 februarie 2020

Sună vioara și hora se-ntinde,
Flăcăii de mijloc frâng fete cu foc,
Se urcă la ceruri tot jarul din joc,
Chiar soarele unde-i , mai tare s-aprinde.
Fecior vrea să fie și chipul și-l schimbă,
Cât trece corabia greoaie de nori,
Și iată-l în hora cu mândri feciori,
Privirea-i ca focul pe fete își plimbă.
Dar inima urii un zmeu născocește,
Feciorul luminii în peșteri s-ascunde,
E mută vioara ,doar norul plutește,
Se stinge speranța de soare oriunde.
Dar mută ,durerea-i putere ce crește,
Pământul născut-a un aprig voinic,
O vară și-o toamnă spre zmeu a gonit,
Aflîndu-l abia când iarna sfârșește.
A fost bătălie pe viață și moarte.
Aprigul zmeu a fost biruit,
Pe cer iar e soare,grija lumii s-o poarte,
Jos însă voinicul zace rănit.
Pe iia zăpezii se scurge carminul,
Șuvoi împletit când roșu când alb,
Iubirea ,speranța aflat-au căminul,
Feciorul ajunge pe-al cerului prag...
De atunci să nu -l uite,tot omu-mpletește
Albul cu roșul,mărțișor strîns în piept,
Soarele de-atunci ghiocei născocește,
Primăvara să cheme ,în feeric banchet.


vezi mai multe poezii de: dorurot


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Anul Nou
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXXIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.