Rubaiaturi. Catrene monorimice VIII - Baba Tahir

39.
Dac-ai să vii, în mângâieri doar te voi ţine.
De n-ai să vii, eu mă voi stinge fără tine.
Tu inimii trimite-i câte chinuri vrei.
Pieri-voi sau voi arde ori îmi va fi bine.

40.
Laleaua stând pe culmi cu fruntea-n soare - şapte zile ţine.
Şi-o viorea pe maluri de izvoare - şapte zile ţine.
Vesti-voi ca un crainic, din oraş într-alt oraş:
„Credinţa fetelor cu chip de floare - şapte zile ţine!"

41.
Inima, de dorul Tău, de mult simt că s-a frânt.
Pernă mi-este piatra şi culcuş mi-acest pământ.
Singuru-mi păcat e dragostea care Ţi-o port.
Nu trec toţi cei ce Te-adoră prin acest frământ?

42.
O faclă sunt, plângând cu lacrime de foc.
La fel plâng inimile fără de noroc.
De dorul Tău ard noaptea, ziua-ntreagă gem.
Acest e-al zilelor şi-al nopţilor soroc.

43.
Fără Tine, suferinţele mă scurmă,
pomului nădejdii rodul i se curmă.
Fără Tine, zi şi noapte zac pierdut,
aşteptând să vină clipa de pe urmă.

44
În doliu-s de când mi Te-ai smuls vederii.
De-atunci port numai straiele durerii.
Purced din Tine ca din soare zorii,
de-acum şi pân-la Ziua Învierii.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Baba Tahir



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.