Aurel Petre - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Sonet XVIII

    Marturii se-nalță peste noaptea stafie,
    Un ciudat cronicar zgârâie alb, inocent,
    Zăpada-i dospită, parcă drumul e-absent,
    Și dureri vestejite putrezesc în grafie.

  • Sonet XVII

    Să facem un proces-verbal despre iubire,
    Specificând la referințe că-i blestem,
    Tronează-n gerul iernii zeii din infern,
    Urgia-aceasta-i unic pact de viețuire.

  • Sonet XVI

    Îmi ești izvor din vaste lumi de patimi
    În care și ochii virtuții-au sângerat,
    O, nebunească clipa-n surghiun neîmpăcat,
    Îmbrac a ta magie cu-al patosului flăcări.

  • Sonet XIV

    A nins trandafirul, a nins și e ger,
    Scrisori rătăcite îți trimit peste iarnă,
    Să-ți ducă un zâmbet când viscolul toarnă,
    Iar eu umblu-n beznă colindat de tăceri.

  • Sonet XIII

    Smulsă din lanțuri de-a poftelor talazuri
    E pasărea visării în gândurile sterpe,
    Cât e de grea ursita în inimi inocente
    Când duhul așteptării se năruie în aburi?

  • Sonet XII

    Mi te-am zărit prin vers ca pe-o durere,
    Stăteai la poarta gândului de vis răpusă,
    Întruchipată-n nimfă aveai inima plânsă,
    Cu ochii prin mirarea înstrăinării mele.

  • Sonet XI

    Trecut-au peste mine cinzeci și două veri,
    Toride în asaltul vântului călăreț ,
    Popoare de iluzii în ierni m-au nins ca preț
    Cu meditarea vieții-n imperii de tăceri.

  • Sonet X

    Iubirea mea-i vulcan de când tu ai trezit-o
    Și dorul tulburat tot răscolește munții,
    Iar ochii tăi, doi aștri sub cerul 'nalt al frunții,
    Cutremur, frumusețea, sub bucle ai, iubito.

  • Sonet

    Prea multe sacrificii înțepenesc și zorii,
    Prea multele incendii ard dorurile-n țarc,
    Iubito, plânge raiul în mugurii visării,
    Deșerturi cu nisip clepsidrele descarc.

  • Vis feeric

    Mult aș vrea să te cuprind,
    Să te duc în basme,
    În castelul de demult,
    Topiți de fantasme,