Aura Dan - creaţii proprii

Aura DanEu și versurile mele
Pentru ca această plachetă de poezii să fie posibilă, acum 2 ani şi ceva, s-a petrecut o minune în viaţa mea, la care, până atunci, nici măcar nu am îndrăznit să visez.
Eram persoana care se temea de tot ce o înconjura, fără a avea încredere în nimic. Câte o emisiune la televizor, apoi fugeam pe blog-urile pe care postau comentarii necunoscuţi, asta era viața mea. După o luptă cu mine, cu prejudecăţile mele, cu fricile sau timiditățile m-am hotărât să ies puţin câte puțin din cochilia ce mă înconjura şi să spun şi eu ce sințeam. Am decis, simţindu-mă în stare la un moment dat, să comentez în versuri, lumea de pe ecran. La început cu teamă, apoi cu mai multă îndrăzneală, eram singura care scria astfel de comentarii. Mai erau poezii, dar nimeni nu comenta în timp real, în versuri, o întreagă emisiune. Era muncă, dar nu simţeam. Totul venea ca o apă, uşor, de la sine. Am constatat că versurile mele, deşi mult prea naive, aveau adepţi, ba mai mult, primeam şi laude, şi foarte multe felicitări.
Aşa a început povestea în care eu sunt personajul principal, iar poeziile mele, lumea în care trăiesc.
Un joc , o îndrăzneală, multe cuvinte adresate mie pentru a progresa iar acum impresia aceasta că poezia mea, în sfârșit, cântă. Acesta este debutul, drumul meu s-a deschis spre o lume emoţionantă şi uneori ireală.
Culorile, prezente obsesiv în versurile de faţă, nu-s întâmplătoare. Sunt un strigăt de neputinţă deoarece sunt enorma mea pierdere în viaţă, lucrul pe care mi-l voi dori mereu şi de care niciodată nu mă voi mai putea bucura. Trist, dar adevărat.
Versurile sunt calea prin care eu pot exprima această tristețe dar, paradoxal, ele sunt pline de bucurie pentru că prin ele am reprimit lumea reală în universul meu.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Zburători purtate

    Zburători purtate

    Port în pumn
    o droaie de idei-

  • Cât de mult te iubesc!

    Cât de mult te iubesc!

    Eram o copilă ce nu ştia ce-i viaţa
    Care-ţi cânta sonete cu fluiere din nuci,

  • Se apropie iarna

    Se apropie iarna

    Se apropie iarna cu paşi de ger şi lumină,
    se strecoară printre filamente de crengi dezgolite,

  • Numărători

    Numărători

    Într-un parc, sub un cerc cu-ntrebări în colţuri,
    pe o alee cu castani dezbrăcaţi de-a trăi-

  • Atât dor...

    Atât dor…

    Îmi plânge sub talpă tot codrul,
    Lacul, când suspin, e o minge,

  • După...

    După…

    Vineri, o sală plină, lume multă
    şi eu-

  • Cuvântul din vânt

    Cuvântul din vânt

    Bate vântul usturător, în timp,
    printre generaţii şi iubiri,

  • Trăiesc legănându-mă

    Trăiesc legănându-mă
    Mi-am împodobit leagănul cu flori albe de crin,
    m-am aşezat în el să fiu ameţită,
    lăsându-mă voit, amăgită

  • Tu îmi eşti iubire

    Tu îmi eşti iubire

    Când mă atingi cu privirea,
    sufletul meu tânjeşte după iubire-

  • Te aştept

    Te aştept

    În gara de la capătul lumii
    stau cu sufletul prins în cuie