Mărfare manevrează... - Attila József

(Tehervonatok tolatnak...)

Mărfarele manevrează,
zăngănitul melancolic
uşoare cătuşe-aşează
pe tăcutul peisaj.

Luna hoinăreşte-uşoară
ca un eliberat.

Pietrele zdrobite
zac pe propriile umbre,
lucesc grele
lor însele,
se află la locul lor,
ca niciodată.

Ciobul cărei imense nopţi
este această noapte grea,
ce cade peste noi din cer
cum cade-n colb schija de fier?

O, dor solar!
Când umbră se va culca-n pat,
în noaptea aceea fără capăt
ai rămâne
şi-atunci treaz?

În faţa magaziei
arde-o lampă prăfuită.
Doar se vede, nu luminează,
aşa-i şi mintea, când râvneşte.
Pâlpâie vie, deşi
cerul nu e decât
lumină demult stinsă.



1932

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Attila József



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Autorul poeziei nu este Ady Endre, ci József Attila.
haver
joi, 24 octombrie 2019