ATÂT DE SINGUR

Autor:Irimescu Daniel


Adăugat de: Irimescu Daniel

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Atât de singură rămâi
Privind din urmă-mi pasul,
Printre suspine și nevoi,
Ce ți-au uscat și glasul.

Din când în când mă mai întorc
Din cer, pe-un vechi drumeag
Și-n ochii-ți plânși, parcă revăd,
Cum mă aștepți la tine-n în prag.

M-aș scoborî să te-mpresor
Cu brâu de Lună plină,
Și cu-un sărut de veșnic foc,
Să te prefac, Lumină!

Și-n calea mea vreau să te țin
Să-mi lumini’ timpul nesfârșit!
Când obosit de-atâta drum,
O clipă cred că s-a sfârșit!

Rog tainic cerul să-mi dezlege
Strânsoarea ce m-a țintuit,
În lumea-mi veșnică și rece
Unde hazardu-am biruit.

Mă sting încet de-atâta dor
În fiecare răsărit,
Ce mă ascunde de-al tău ochi,
Ca să mă nasc în asfințit.

Rup depărtarea ce mă ține
Pe harta inimii stingher,
Cu patima ce mă aprinde,
Să ard în focu-ți efemer.

Și mistuit de-a ta iubire
Pătrund al vieților mister,
Iar din cenușa ce-mi rămâne
Să-nviu la braț cu tine-n cer.

Atât de singur nu mai vreau
Să-mi depăn nemurirea,
Mai bine bat la porți de rai,
Gustându-ti blând iubirea.


vezi mai multe poezii de: Irimescu Daniel


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LXXIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.