Asfinţit

Autor:Dan Lazarescu


Adăugat de: Dan Lazarescu

miercuri, 06 noiembrie 2019

E asfinţit… lumina toată-n orizont s-a scurs
De parcă cerul supărat de-atâta soare
L-a dus ca pe un prunc de-o şchioapă la culcare,
Iar el a lăcrimat stele pe boltă la apus.

De dorul lui să ne aline, Luna s-a ivit
De după dealuri cu o faţă de fecioară,
Parcă ar răsări acum întâia oară
Şi năpădită de sfială, biata, a roşit.

Încet revarsă liniştea din umbrele ce-abat
De pretutindeni, îmbrăcând în întuneric
Copacii, prinşi actori într-un decor himeric
Să numere tăcuţi în frunze stelele ce cad.

Doar greierii mai scrijelesc tăcerea uneori
Şi răguşit, prin sat, mai latră câte-un câine.
Pe perne visele strecoară prinţi şi zâne
În inimile-aprinse de fecioare şi feciori.

Atâta tihnă noaptea a vărsat peste pământ,
În turn bătrânul orologiu nu mai bate
De miezul nopţii, a uitat, sau speră poate
Că timpul doarme până-l va mai auzii bătând.

Şi nu mai spulberă odihna sfântă ce-a cuprins
Zbuciumul tot şi l-a topit în alinare,
În cupa lui de plumb să nu ne mai măsoare
Secundele fugare ce din viaţă ni s-au stins.

Lumina cufundată e de mult în asfinţit
Şi gândurile mele parcă-ncep să-mi spună
Pe-un ton molatec la ureche: Noapte bună!
Până şi pana obosită, stă… a adormit.


vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Natură
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXVI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.