asfințind

Autor:gabriel cristea


Adăugat de: gabriel cristea

joi, 19 noiembrie 2020

am pătruns în pădurea cu arbori îmbrățișați
încă mai purtau urme de gheare
adânc înfipte în carnea lor tremurândă deși
zmeii zburaseră demult spre timpuri de piatră
și-ntinderi de permafrost

printre ramuri pulsau raze ca-ntr-un joc de șotron
dezvelind de umbre ultimele frunze rubinii și amare
soarele îmbrăca pădurea cu pulberi aurifere
iar vântul purta pe coame pămătufii stufului fărâmicios
se pierdeau în imensitatea câmpului ca niște corăbii
zdrobindu-se de brazde răscolite-n furtuna plugului...

norii explodaseră într-un mozaic de culori
devenind o cale lactee atemporală
și ochiul lui Dumnezeu își închidea pleoapa - asfințind


vezi mai multe poezii de: gabriel cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Natură
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCLVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.