Autor:Adina Speranta
Adăugat de: Adina Speranta
duminică, 07 ianuarie 2018
Nici moartea nu mă sperie atât cum gândul că te pierd, de gât mă strânge, în lipsa ta, copacii mor urât, esență iau cuvintele din sânge. C-un zâmbet chinuit, ne resemnăm, ne-mbrățișăm prin vânt și prin ninsoare, o clipă infinitului furăm, tot mai departe-i marea evadare. Și strigătul din gânduri mi-l reprim, stihiile pândesc în umbra sorții, dar în vitraliul cerului sublim privesc o stea cum își înfige colții. Și uite, ce strălucitor prăpăd în palmă ține bolta-ntunecată... la un asediu de lumină văd iubirea noastră veșnic condamnată. Adina V. 5.01.2018
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Dănuța :) Te îmbrățișez cu drag! Adina Speranta (autor) vineri, 12 ianuarie 2018
ce poezie frumoasa si reusita! felicitari! danab duminică, 07 ianuarie 2018
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Primul apel de pe un telefon mobil datează din 1973
Fără amintire lumea ar dispare. Sorin Cerin
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: