Mistică - Arthur Rimbaud


Pe coasta râpei, îngerii-și rotesc rochiile lor de lână în bălăriile de oțel și de smarald.
Pârloage de flăcări sar până-n vârful dâmbului. La stânga clisa clinei e bătătorită de toate omuciderile și toate bătăile, și toate vuietele nimicitoare își torc bucla lor.
În spatele clinei din dreapta dunga răsăriturilor, a propășirilor.
Și, în timp ce fâșia-n susul tabloului e alcătuită de freamătul roților și saltant al ghiocurilor mărilor și al nopților umane;
Dulcea înflorită a stelelor și a cerului și a celorlalte coboară în fața râpei, ca un paner – lângă obrazul nostru, și face prăpastia florie și albastră dedesubt!

Adăugat de: Gerra Orivera


vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.