Cântecul celui mai înalt turn - Arthur Rimbaud

Trândavă juneţă,
Roabă orişicui,

Din delicateţă

Viaţa mi-o pierdui.

O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!

Mi-au spus: lasă baltă

Totul, şi te du!
Bucuria-naltă
S-a sfârşit de-acu̕ !
Nimic nu-i stea-n cale
Sihăstririi tale!

Rabd de-atâta vreme,

Că am şi uitat;
Necazuri şi temeri
În cer au zburat.
O sete scârboasă
Vinele-mi apasă.

La fel şi-o livadă,

Uitării de-o dai,
Cade iute pradă
Pirului ¬– un rai
Bântuit de sute
De muşte limbute!

Inima, sărmana,

Văduvită iar,
Are doar icoana
Preacuratei, dar
Cin̕ se roagă, oare,
Sfintei Născătoare?

Trândavă juneţă,

Roabă orişicui,
Din delicateţă
Viaţa mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.