Aripi aş vrea

Autor:Anita Mylena


Adăugat de: Anita

vineri, 13 martie 2015

Aripi aş vrea
Să pot cumpăra
Apoi să le cos
De trupu-mi osos.

Aş vrea
Pasăre să devin
Să-mi schimb al meu destin.

Aripi aş vrea
Să le pot ataşa
De corpu-mi slab
Să mă ridice în rai din iad.

Aş vrea
Fluture să devin
Să nu ştiu ce e chin.

Aripi aş vrea
Să pot zbura
La Dumnezeu
Să-l rog să ma ierte, chiar eu!


vezi mai multe poezii de: Anita


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ce bine ca o astfel de poezie genereaza asa completari frumoase! Anita, cred ca la fel de valoros ca poezia e si ultimul tau comentariu! Felicitari, iti impartasesc punctual de vedere!
andreionthepoetry
luni, 16 martie 2015



@ Stomff, chiar ma bucur de viata! Asa cum am precizat poezia e veche, oricum imi place sa scriu poezii triste, au un rol terapeutic, ma purifica de lucrurile urate care se agata de mine cand pasesc in lumea asta si vad oameni care nu sunt tocmai norocosi sau mai bine zis nu stiu sau nu au puterea sa faca alegeri inspirate.
@ Blacks, ca sa-l citez pe Aristotel : " stiu ca nu stiu nimic, dar stiu ca pot sti mai mult decat stiu". Ideea era ca tocmai slabiciunea(nu ceea fizica) ne impiedica sa accedem spre un alt nivel al cunoasterii, slabiciunea ne impiedica sa ne apropiem de Dumnezeu. Pendularea noastra intre profan si sacru s-ar incheia daca am avea "aripi" care sa ne duca la Dumnezeu, adica daca am intelege ca o conexiune cu Dumnezeu ar curma toate suferintele noastre, desi de multe ori sunt exagerate. Adica cam tindem sa dramatizam. Viata multora nu e atat de urata, pur si simplu traim in ignoranta si nu ne dam seama care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat cat traim pe acest pamant si dam fiecare cum imi place mie sa spun un test unic care ne va duce fie in rai, fie in iad.
Anita (autor)
vineri, 13 martie 2015



@ Admin
Iti multumesc mult, un gest foarte dragut!
Anita (autor)
vineri, 13 martie 2015



ideea este ca pentru inaltarea de care vorbesti, in zborul invocat nu avem nevoie de trupuri osoase, de corpuri slabe, de orice este lumesc; aripile le regasim in puterea mintii, in capacitatea de a intelege lumea, in puterea de a acumula cunostinte si in taria de a realiza, la sfarsit, ca stim atat de putin
blacks
vineri, 13 martie 2015



Draga mea , esti intr-o situatie excelenta care trebuie sa te transforme , nu atat pe tine cat modul de raportare la viata de zi cu zi , cu bunele si relele sale. Atunci candexista perechea si intre cei doi membrii ai sai exista intelegere , trebuie sa razbata spre noi mai mult optimism. Bucura-te de viata . E extraordinar de scurta.
stomff
vineri, 13 martie 2015



@Anita am readus comentariile precedente la poezia actuala. Multumesc
admin
vineri, 13 martie 2015



Multumesc Dani! Din greseala am postat de doua ori raspunsul la comentarii. Nu stiam cum sa sterg :( ... Oricum le multumesc celor care au comentat, cuvintele lor le pastrez in minte si mi-au facut ziua mult mai frumoasa!
Anita (autor)
vineri, 13 martie 2015



Impresionanta poezie... O singura intrebare... De ce ati sters-o si reposta-o?
dani
vineri, 13 martie 2015



Această poezie am scris-o cu 8-9 ani în urmă. Stomff sunt împăcată cu mine, dar de multe ori răutatea din lumea asta mă copleşeşte. Scriind poezii reuşesc să alung orice urmă de tristeţe din fiinţa mea, este foarte terapeutic. Poezia are rol de psiholog pentru mine :) . Grijiile, durerea, tristeţea din lumea asta le impregnez pe hârtie şi merg mai departe...Oricum am primit între timp aripi care m-au ridicat din iad în rai(căci putem să ne construim şi aici pe pământ o bucăţică de rai); aripile sunt soţul meu.
Mulţumesc din suflet pentru comentarii însemană foarte mult pentru mine!

Anita (autor)
vineri, 13 martie 2015



Vă mulţumesc pentru comentarii.
Stomff, această poezie am scris-o în urmă cu 8-9 ani. Sunt împăcată cu mine, dar de multe ori răutatea din lumea asta mă copleşeşte. Scriind poezii reuşesc să mă curăţ de orice sentiment negativ, să alung orice urmă de tristeţe din fiinţa mea, este foarte terapeutic. Tocmai, poezia are rol de psiholog pentru mine :) Grijile, durerea, tristeţea ce o absorb din lume, o impregnez pe hârtie şi merg mai departe...
Oricum am primit între timp aripi care m-au ridicat din iad în rai (şi pe pământ putem construi un rai al nostru), aceste aripi sunt soţul meu.
Îţi mulţumesc pentru comentarii, apreciez cuvintele tale tocmai pentru că vin din partea unui maestru talentat.
Anita (autor)
vineri, 13 martie 2015



frumos, simplu, adanc...
petrica_c
vineri, 13 martie 2015



Mi-este greu sa inteleg ce framantari ai desi , psihologic vorbind , inteleg faptul ca incerci sa te impaci cu tine insati. Versurile tale sunt marturia puterii interioare pe care o ai ascunsa in fiece fibra "osoasa" sau "slaba" si sunt convins ca vei reusi sa gasesti linistea sufleteasca dupa care tanjesti. In psihologie ceea cefaci tu se numeste dezvoltare personala si deobicei se realizeaza in grupuri de studenti de 8-12 persoane. Te sfatuiesc sa te indrepti daca iti doresti acest lucru , catre o facultate de psihologie. E posibil sa capeti experiente nebanuit de interesante si o specializare pentru care esti , in opinia mea , daruita de Dumnezeu.
Astept sa te citesc incontinuare pentru ca versurile tale , chiar daca nu tocmai perfecte din punct de vedere al tehnicii literare , sunt deosebit de patrunzatoare , impresionante.
Tot ceea ce e mai bun si iti doresti.
stomff
vineri, 13 martie 2015