Barzii din Wales - (A walesi bárdok) - Arany János

(Traducere de Csata Ernő)

Rege Edward, rege englez,
Pe calul șarg a mers:
S-o văd doar, evaluând,
Provincia Wales.

Are râu și pământ bun?
Iarbă grasă-n șes?
I-a folosit udatul:
Cu sângele frățesc?

Și poporul, dat de Domnul,
E fericit fudul
Cum doresc, așa ca boul,
Care trage jugul?

Maiestate! Walesul
E sigur, cel de preț:
Cu pământ, râu, pășuni,
Având și munte, șes.

Și poporul, dat de Domnul,
E fericit, Sire!
Colibele toate tac,
Ca niște morminte.

Rege Edward, rege englez,
Pe calul șarg a mers:
În jur liniște, tot drumul,
Ținutul mut și șters.

Montgomery e cetatea,
Unde poposește;
Montgomery fiind stăpânul,
Primește pe rege.

Vânat, pește și bucate,
Bun de ochi, gură,
Ce sute de slugi aduc
Și văzul ți-l fură;

Tot ce rodește insula
Băuturi, hrane;
Și tot vinul ce spumegă
Dincolo de mare.

Domnilor! mie nimeni nu-mi
Închină un pahar?
Domnilor! câinilor de Wales!
Trăiască Edward?

Vânat și pește, și ce e sub cer
Bun de gură, ochi,
Văd eu : dar drac e închis
În orice nobil.

Domnilor, câini ticăloși!
Trăiască Edward?
Care va cânta faptele -
Să apară un bard!

Voinicii se privesc,
Din Wales veniți;
Obrajii de mânie,
De frică-s palizi.

Grai oprit, ton în suspans,
Suflul se abate. -
După ușă un om cărunt,
Un bard alb apare.

Rege, faptele el cântă,
Bătrânul începe;
Un zuruit, un horcâit,
Când lira izbește.

Un zuruit, un horcăit,
Ziua în sânge,
Fiarele la miros vin:
Vina ta e, rege!

Sunt uciși cu miile,
În grămezi, cruce,
Vii spicuie plângând:
Vina ta e, rege!

La rug cu el! e prea dur -
Poruncește Edward -
Merit un cântec moale;
Ș-intră un june, bard.

„Ah! spre golful Milford suflă
Briza de seară;
Jale de virgine, plâns de
Văduve apasă.

Nu naște sclav fată! mamă
Tu, nu alăpta prunc!...”
Regele dă semn. Ce prinde
Pe cel ajuns la rug.

Cutezător și nechemat
Un alt bard răsare;
Și cobza nu se dezice,
Acest cânt apare:

„Din lupte avem eroi -
Tu, Edward ascultă:
N-avem bard de Wales, care
Pe tine laudă.

Faptele lor plâng pe liră -
Ascultă tu, Edward:
Spre tine merge blestemul,
De la orice bard.”

Văd eu! - Regele va da
ordin cumplit, din mers:
La rug, cu oponenții
De barzi din Wales!

Slugile gonesc vraiște,
Prin țări, departe.
În Montgomery s-a nimerit
Un ospăț aparte.

Rege Edward, rege englez
Pe calul șarg a mers;
În jur totul în flăcări:
Provincia Wales.

Cincisute cântând a mers,
Bard-Wales în flamă:
Dar niciunul n-ar fi spus
Ca: să trăiască. –

Ah! ce urlă? ce cânt nocturn
Prin Londra, și stradal?
Primarul va fi spânzurat,
Dacă va fi vacarm!

E liniște; și zumzetul
Muștelor dispare:
„Vai celor, care se plâng!
Regele doarme.”

Hei! fluier, tobă, cânt!
Trombon, mai tare:
Blestemul de ospăț s-aud,
Răsunând din Wales...

După cânt, fluier, tobă,
Și corn de vestiri,
Cincisute cântă tare
Cântul de martiri. (*)

1857

(*) Istoricii sunt sceptici, dar legenda susține cu tărie, că Edward I., regele Angliei, după cucerirea regiunii Wells (1277), a executat cincisute de barzi de Wells, pentru a împiedica însuflețirea tinerei generații prin cântecele lor despre trecutul glorios, în scopul debarasării de jugul englezesc. A.J.

Adăugat de: haver

vezi mai multe poezii de: Arany János