Apăsarea norilor

Autor:Ina M.


Adăugat de: Ina M.

duminică, 16 decembrie 2018

Apăsarea norilor o simțim la colțul pernei
Și cu ochii- ntredeschiși plângem în tristețea strunei,
Ne lipsește soarele bucuriei senin-verde
Și dispare zâmbetul de pe-al zilelor dragi coarde.

Cu nuanțe nesfârșite cerul gri e plumb nebun
Care ne scufundă- n seară și nimic nu este bun
Pentru iarna udă, rece care-a coborât din geam...
Nici o pasăre de zâmbet nu se-așează pe vre-un ram!

Pe un colț de pernă-ajunge cristal de lacrimă caldă,
Ochii obosiți de cer în cenușa lui se scaldă
Și vibrează- n norii gri obosiți de-atâtea drame...
Acum sunt în vise verzi, potolindu-și acea foame
De soare și de lumină care spulberă nori grei,
Zâmbetul lor iar se plimbă pe-nsoritele alei!


vezi mai multe poezii de: Ina M.


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.