Elena Văcărescu - Anonim

Colecțiile sale de versuri mărturisesc o calitate esențială: darul poetic. Poezia Elenei Văcărescu nu este, așa cum se întâmplă prea des, proză rimată. Prin amploarea viziunilor, finețea și măreția imaginilor, îndrăzneala expresiilor, spontaneitatea ritmurilor, Elena Văcărescu aparține într-adevăr rasei alese. Sufletul său înflăcărat are rezerve imense de entuziasm. Vibrează la toate contactele, este mișcată, plânge sau cântă în fața tuturor spectacolelor. Paroxismul este starea obișnuită a sufletului său. Nu este această stare de spirit, poezie prin excelență?
Poezia lirică este, prin definiție, un gen esențial personal în care „eul”, odios poate în alt context, apare pe deplin justificat. Personalitatea poetei strălucește în revărsările ei lirice. Cele mai impersonale, cele mai obiective linii ale sale se încheie întotdeauna cu revenirea autorului la sine. În ”Țara mea” Elena Văcărescu cântâdu-și patria, pare a se cânta pe sine însăși:
Mi s-a născut un suflet din tot acest vârtej,
Din toată frumusețea aceasta dureroasă,
Ţâşnesc în câmpul țării asemenea unui vrej,
Şi-n vine-mi arde seva ce-n mine şi-o revarsă.

Paris, 1908
Traducere - Victor Borziac

vezi mai multe texte de: Anonim



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.