După Auschwitz - Anne Sexton

furia,
neagră ca un cârlig
mă depășește.l
în fiecare zi,
fiecare nazist
ia la 8:00 dimineața un copil
și îl rumenește pentru micul dejun
în tigaia lui de gătit.

și moartea privește cu un ochi nepăsător
scoțându-și pământul de sub unghii

omul este rău
strig
omul este o floare
care trebuie să ardă
strig
omul
este o pasăre plină de noroi

strig

și moartea privește cu un ochi nepăsător
scărpinându-și anusul

omul cu vârfurile picioarelor mici și roz
cu degetele lui miraculoase
nu este un templu
ci o latrină
strig
nu lăsați omul să își ridice iar ceașca de ceai.
nu lăsați omul să mai scrie vreodată o carte.
nu lăsați omul să își mai încalțe vreodată pantoful.
nu lăsați omul să își mai înalțe privirea
într-o noapte blândă de Iulie
niciodată.niciodată.niciodată.niciodată.niciodată.
spun asta
strigând.

mă rog Domnului
să nu audă.

traducere Raluca Neagu

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Anne Sexton








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.