Umbra - Anna Ahmatova

Deasupra tuturor și decât toți altminteri,
Din hău de ani pieriți, de ce mi te ivești?
Și amintirea rea îmi flutură-nainte-mi
Profilu-ți străveziu prin geamuri de calești?
E pasăre? Ba înger! – ne tot certam, nebune,
Și fir de pai ți-a spus, o dată, un poet
Din ochi-ți darealezi cu gene de cărbune
Se revărsau lumini gingașe de sonet.
O, umbră! Să mă ierți, dar albul liliac,
Flaubert, nesomnul care în minte-mi se preumblă,
De tine – frumusețe a tânărului veac –
De ziua-ți fără nor, de-a mea zi de azi mai sumbră
Mi-au amintit… Și mie de loc nu-mi sunt pe plac
Asemenea amintiri ce nu-și au rost.
O, umbră!

1942



Traducere Medeleine Fortunescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.