Andreionthepoetry - creaţii proprii

Nu-mi vine să mai scriu despre nimic!
Văd cum se surpă-n jurul meu o lume…
Parcă mă simt din ce în ce mai mic,
Mă mai agăţ acum de-un singur Nume.

E foc în multe inimi, parcă arde România
De când unor copii li s-a curmat copilăria…
Te-au întristat probabil, poate mulţi n-aveau nici leac,
Dar, Doamne, te rog, iartă-i, fiindcă n-au ştiut ce fac…!

Ce dacă-i Halloween-ul obligaţie
Să port o mască-oribilă cu graţie?
Nu vreau astfel de triste bucurii,
Eu sunt copil şi vreau doar jucării,

What if the Halloween’s a mandatory task
For me to wear a sad and bloody mask?
I’ll not agree this kind of awful joy -
I want a normal, beautiful, nice toy!

Rămâne ţara fără capi de soi,
E totul sus, acolo, o spoială,
Iar jos e trupul ţării prins de boală -
Ne-o fi mai bine-n viaţa de apoi...

În dimineața asta dezbrăcată
Eu te-am ghicit, frumoasă, ca-n cafea -
Plecai grăbită, iar, din viața mea,
Așa cum ai plecat și altădată.

Am învăţat vorbirea cea corectă
Şi scrierea corect gramaticală,
M-am bucurat mereu c-am mers la şcoală,
Căci şcoala-n vorbe-acum mi se reflectă.

Mi-e dor să nu-mi mai fie dor,
Dar dorul meu nu are leac
În roşul florilor de mac
Sau în oglinda vreunui lac…

Ce vă speriaţi atât de Halloween?!
Durează doar o zi, mult prea puţin.
Dar Halloween-ul cel adevărat,
Tăcut, tot anul este continuat:

S-a spus de-atât de multe ori “Mi-e dor!”,
Că n-a mai rămas dor decât pe-un rând
De poezie tristă de amor
Şi-mi este frică să-l rostesc și-n gând,