Andreionthepoetry - creaţii proprii

Îmbrăţişarea iernii pe mine mă-ncălzeşte
Cu recea ei zăpadă, cu fulgii de romanţă,
Cu Moş Crăciun ce-n taină la mulţi copii soseşte,
Cu multa bucurie ce-o au când e vacanţă…

La Dumnezeu, o zi e cât o mie,
Deci nu-L lăsa ca în zadar să bată
La poarta ce-o ţii bine încuiată,
Căci fiece secundă care trece

Paradoxal, cred că să mor pentru Hristos mult mai uşor mi-ar fi
Decât îmi este să trăiesc pentru Hristos în fiecare zi…

Nu-mi vine să mai scriu despre nimic!
Văd cum se surpă-n jurul meu o lume…
Parcă mă simt din ce în ce mai mic,
Mă mai agăţ acum de-un singur Nume.

E foc în multe inimi, parcă arde România
De când unor copii li s-a curmat copilăria…
Te-au întristat probabil, poate mulţi n-aveau nici leac,
Dar, Doamne, te rog, iartă-i, fiindcă n-au ştiut ce fac…!

Ce dacă-i Halloween-ul obligaţie
Să port o mască-oribilă cu graţie?
Nu vreau astfel de triste bucurii,
Eu sunt copil şi vreau doar jucării,

What if the Halloween’s a mandatory task
For me to wear a sad and bloody mask?
I’ll not agree this kind of awful joy -
I want a normal, beautiful, nice toy!

Rămâne ţara fără capi de soi,
E totul sus, acolo, o spoială,
Iar jos e trupul ţării prins de boală -
Ne-o fi mai bine-n viaţa de apoi...

În dimineața asta dezbrăcată
Eu te-am ghicit, frumoasă, ca-n cafea -
Plecai grăbită, iar, din viața mea,
Așa cum ai plecat și altădată.

Am învăţat vorbirea cea corectă
Şi scrierea corect gramaticală,
M-am bucurat mereu c-am mers la şcoală,
Căci şcoala-n vorbe-acum mi se reflectă.