Mintea - Andrei Mureşanu

Te măresc fiinţă fără de-nceput
Pentru tot ce vede ochiul meu sub soare,
Pentru tot ce dreapta-ţi sântă a făcut,
De la om şi feară, până l-acea floare,
Carea vegetează numai un minut!

Ce mă face însă, ca să te ador
Este mintea, Doamne, care-mi străluceşte,
Ca şi un luceafăr, în al nopţii nuor,
Şi-n vuietul lumii blând mă însoţeşte,
De când văd lumina, şi până când mor!

Ea-mi conduce paşii, să mă pot feri
De leu şi de tigru, care varsă sânge,
De foc şi de apă, ce m-ar nimici;
Ea mă luminează ca să ştiu resfrânge
Cursele duşmane, verunde vor fi.

Ea departă ceaţa de la ochiul meu,
Ca să nu amestec credinţa deşartă
Cu credinţa dreaptă, într-un Dumnezeu
Care o propuse simplu fără ceartă
Ca la fraţi din fire, însuşi fiul său.

Seculi se-nchinase genul omenesc
Soarelui şi lunei, stelelor pompoase,
Până când să vie dascălul ceresc
Ce prin suferirea morţii glorioase
A plântat în lume spirit creştinesc.

În deşert se-ncearcă ai nopţii argaţi
Să revarsă umbră în loc de lumină,
Ură-n loc de pace între fii şi fraţi
Ale lor cuvinte nu prind rădăcină
Căci nu ies din inimi, ci din crieri stricaţi.

Te măresc fiinţă fără de finit
Pentru-acea scânteie, ce-i zic conştiinţă,
Carea greu mă mustră de-am păcătuit,
Şi mă desfătează cu bunăvoinţă,
De-am făcut dreptate celui asuprit!


vezi mai multe poezii de: Andrei Mureşanu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Altminteri, le-as umple manualele de limba si literatura romana cu scrierile matale s-ale altor strabuni!..
Si le-as mai da oleaca cu tifla, la filfizonii astia care stricaciune mare fac, in randul celor de la scoala, de le sadeste in minte numa' ce n-ar trebui, incepand cu istoria cladita numa' pe varsare de sange nevinovat si terminand cu stiinte care nu-s de trebuinta omului (cel putin, nu noua, romanilor)..
Eh, iaca asa.. s-amesteca sangele; nu-i bai, ma bucur si asa, de invataturile matale! Eu unu, multamescu-ti! - si trec plin de voiosie pe aici, 'poi ti mai deranjaz cu cate ceva.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
sâmbătă, 12 august 2017



Musai ca tre' sa mai cat poezii de la matale; ca.. de! mai am si eu nevoie! daca di la vii, n-ai ce, macar di pi la morti! si daca nu-s vedenii di sus, din ceriu, macar s-or mai smulge naluciri din partea cealalta - pan' la urma si la urma, ce-s iestea toate, cand se cuprind, clipa de clipa?
Bine ca.. citind acestea, mai 'mi-aduc apa, cugetului ista nisatul! S-apoi, cand mai ma dumiresc oleaca, sa-mi mai vaz di celi pacati...
Eiiii... Muresane drag!.. Am un gand, asa, bezmetic, cate-odata... da' n-ari cum sa sa-mplineasca. Sistemul e prea puternic, astazi.
th3mirr0r
sâmbătă, 12 august 2017



Zicea bine, cine-o zis: agerimea mintii nu-i totuna cu intelepciunea. Ce e un graunte, pe langa spicul plin? Ce este picatura de apa, in ocean? Asa si cu sclipirea mintii. Tot cu voia lui Dumnezeu, socot eu, ca mai sa cuprinde cate-un rost; ca in rest, infaptuitu-s-au toate celea, fara a sti ochiu' omenesc; n-are-a cuprinde asa usor taine, nu-i asa?!
th3mirr0r
sâmbătă, 12 august 2017



Iaca, de iestea povatuiri avem maaare nevointa! Oare, stii matale, cum s-au schimbat aste vremi? Sigur ca tre' sa stii, chiar si de-acolo, de dincolo de mormant; zis-am eu candva "sa nu ne batem joc" caci "ne vad strabunii, de la capatul lumii" - si tocmai astfel, cuget uneori, ca la cata trufie mai adunam, unii si altii, macar de ne-om mai smeri, cumva, la asemenea vorbe de duh, scrise de matale...
th3mirr0r
sâmbătă, 12 august 2017