AnaMar - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Mă strivesc pereții camerei goale

    Mă strivesc pereții camerei goale,
    Mă dor gândurile toate care te includ pe tine,
    Alături de mine, în discuții banale,
    Încercând să scăpăm de neliniștea ce încă ne doare,

  • E toamnă ploioasă și tristă

    E toamnă ploioasă și tristă,
    Ce se răzbună pe vremea frumoasă din vară,
    Acoperind pământul cu apă și mâzgă,
    Făcând ca amintirile verii să doară.

  • Năvala amintirilor


    Dau năvală amintiri ,ca apele repezi de munte,
    Încălzite de razele soarelui, ca de o magmă fierbinte.
    Se sparg , se compun, ca un caleidoscop,

  • Nimic nu este fără de sfârșit

    Nimic nu este fără de sfârșit.
    Trăim în limitele unui univers finit,
    Ne naștem, trăim tristeți și bucurii,
    Împliniri și dejamăgiri,

  • Mă pierd în cuvinte

    Mă pierd în cuvinte de dor și iubire,
    Ca frunzele toamnei, pe-a apei unduire.
    Le vezi cum plutesc, desprinse de ram,
    Se rotesc, se unesc, într-un dans fantomatic,

  • Sunetele copilăriei

    Sunetul dulce al Dunării, îmblânzită
    În cotul ce-l face spre Mare,
    Îmi aduce aminte de scumpe momente trăite,
    Cu miros de mâl și de soare,

  • Iubirea ca o notă de subsol

    Cuvinte, tăcere și iar cuvinte,
    sub formă de scuze sau de argumente,
    se-adună laolaltă ,ca într-o carte închisă,
    din care ai vrea să citești, dar nu se lasă atinsă.

  • Rana inimii

    E rană, ce simt sângerând
    în inima ce stă ca să moară,
    de dorul iubirii plângând?
    Sau doar amintiri, ce încep să mă doară?

  • În absența ta

    Mi-e tot mai greu să mă gândesc la tine,
    în nopțile-n care, dorul de tine mă ține
    tot trează, de nici măcar ochii, nu pot să te viseze.
    și fără ca sufletul să nu-mi lăcrimeze.

  • Despre Dor

    Mi-e dorul un cântec, un dulce fior,
    Ce mă poartă departe, în zbor înălțător,
    Rătăcindu-mă prin lumea cea ascunsă după nori,
    A visării și iubirii dar și-a tainei dintre noi!