Închinare - Alice Călugăru


|
ÎNCHINARE



Ca să-i culeg de prin grădini
Crescură mulți înalții crini,
Cu omatoasele lor cupe
Şi drepți purtau pe-a lor tulpini
Caliciul de miresme plin,
Gătiți în nea ca să-i pot rupe.

Ca să le sorb turburul vin
Crescură deşi şi grei ciorchini în via cea mai roditoare,
Şi sub al toamnei cer senin
Albaştri-nchişi sau de rugini.

Paharul ca să ti-l inchin
Turnat-am vinul lor în crin
Şi înaltatu-l-am spre tine,
De-a curs în turbure rubin
Amețitor, aprinsul vin
Pe marginile cupei pline.

Iți inchinam iubirea mea
Dintâi; căci ea mă îmbată
De-o ne-nțeleasă voluptate:
Astfel cum purpuriul vin
Umpluse floarea cea de crin,
Umplea gândirile-mi curate.

Adăugată de către Radu Dan Alexandru

Adăugat de: 0741348048

vezi mai multe poezii de: Alice Călugăru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.