Partea cea mai bună ... - Alexandru Vlahuţă

Stând la geam c-o floare-n mână,
Cată-ntrebător spre mine:
“Nu-i aşa că-mi şade bine
Şi c-ai vrea să-ţi fiu stăpână?”

Eu pricep, îmi plec privirea
Cu sfială prefăcută:
“Cuvântarea ta cea mută
Mă învaţă ce-i iubirea”

Ea la gură-şi duce floarea,
Şi-nchizând din ochi, suspină:
Doar o clipă de lumină –
S-a plecat Ispititoarea.

Ca un cântec îmi răsună
Din departe amintirea ...
Şi atât ne-a fost iubirea.
Poate-i partea cea mai bună.


vezi mai multe poezii de: Alexandru Vlahuţă








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.