La marginea de noapte a vieţii - Alexandru Philippide

La marginea de noapte a vieţii m-am oprit.
De multă vreme tot vroiam s-ajung
La ţărmurile somnului cel lung 1 Şi iată-mă cu sufletu-nnegrit
De pulberea atâtor clipe moarte în care visuri mari s-au oglindit (Acele visuri care dorm departe
Pe funduri de trecut neizbutit).

Ce sunet plin dau vorbele străvechi
Rostite-acuma parcă-ntâia oară !
Mă-ntorc din nou la fluviile vechi
Din care am băut odinioară.

Că melcul-n răsucită lui chilie
M-ascund în falduri de melancolie,
Croindu-mi cum îmi place drumul meu.
Culesul amintirilor începe.
Trecutul îşi întinde albăstrele lui stepe
învăluite-n negura mereu :
Ciudat tărâm de seară şi de toamna
în care
Sora
Somnului e
Doamna
Şi vremea e o apă stătătoare.
Dar eu trec mai departe spre vechile izvoare.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Alexandru Philippide



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.