Viață fără rost - Aleksandr Puşkin

Viaţă, fără rost, zadarnic dar,
Pentru ce mi-ai fost tu hărăzită?
Ce destin necruţător şi-amar
Morţii te-a supus să fii-sortită?

Ce putere duşmănoasă, rea,
M-a chemat din haos, şi-a turnat
Patimă în inima mea grea,
Mintea cu-ndoieli a tulburat?

N-am un rost, o ţintă cel puţin,
Inima şi mintea – o pustie,
Şi mă sfâşie, cu tristu-i chin,
Monotona vieţii gălăgie.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.