Satul - Aleksandr Puşkin

- fragmente


Salut in tine, singuratec loc,
Un adapost de tihna creatoare,
Unde suvoiul vremii mele curge
Senin, in san de pasnica uitare.
Al tau sunt. Curtea Circei desfranate,
Ospete mari, pacate, desfatari,
Eu le-am schimbat cu dulce zvon de lunca
Si gand si vis pe slobode carari.

Al tau sunt, dragi mi-s umbrele gradinii,
Racoarea ei si florile-n desisuri,
Si pajistea cu-nmiresmate stoguri
Si ape murmurande prin tufisuri.
In fata mea tablouri trec, crampeie.

Aicea sunt de lanturi desarte desfacut
Invat cum adevarul si tihna sa-mi gasesc
Si cu un cuget liber, ce-i lege sa slavesc,
La soapta gloatei tampe sa nu ma plec s-ascult
Ci rugamintea celui umil sa-mpartasesc
Si nici sa pizmuiesc
Pe rai, neghiobi, ajunsi la rang nedrept.

Dar un gand groaznic sufletu-mi brazdeaza:
Aici, prin munti si vai infloritoare,
Cel ce iubeste omul se-ntristeaza:
Nestiinta, molima ucigatoare,
E peste tot si totu-nnegureaza.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.