Lângă icoana-ntunecată - Aleksandr Blok

Lângă icoana-ntunecată,
În liniștea de nepătruns,
Ne amintea lumina naltă
De al Soției blând surâs.

Tăceam, pătrunși de-nfiorare,
Lângă altar, cu-același gând,
Sclipirea bolților în soare
Într-un târziu înțelegând.

Și poleiala din vechime,
La sărbătoarea mea, de sus,
Îmi trimitea pe Nu-știu-Cine,
Cu al Soției blând surâs.

18 ianuarie 1902. Catedrala Isaakievsk


Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

frumos, curat, senin! mulțumesc Aurel Auraș!
Popescu Nicoleta
vineri, 21 august 2015