Cei doisprezece. Poem - Aleksandr Blok

1

Neagră noapte,
Albă nea.
Vânt, strașnic vânt!
Pe picioare omul poate sta.
Vânt, strașnic vânt!
Pe-al domnului pământ!

Încrețește vântul
Neaua, jucăuș.
Iar sub nea - ghețuș.
Grea îi tare
Pe-așa lunecuș,
Vai de piciare!

De la o casă la alta
Un cablu de oțel.
Se zbate-o placardă pe el:
''Adunări constituante, puterea toată!''
Plânge-o băbuță-n suspine -
Răspuns la-ntrebarea nu-i vine!
La ce atâtă risipă
De pânză, că-i lipsă la mulți?...
Câte obiele ar face în pripă
Copiilor goi și desculți...


Băbuța ca o găină,
Se-mpleticii prin troian mânată de vânt.
-Of, maică blajină!
-Of, bolșevicii ne bagă-n mormânt!


Vântul dă bice!
Nici gerul nu prea se lasă!
Un burjui la răscruce
În guler și-ascunde nasul.


Dar ăsta cine e? - Chică bogată;
Și rostește cu voce înecată:
-Trădătorii!
-Pierit-a Rusia în foc!
Ehe, scriitor e -
Proroc...


Dar ăsta de după nămeți -
Pitiș, în negre veșminte...
Ehe, cam prost arăți
La față, tovarăș' părinte!


Nu e mult de-atuncea,
Ți-amintești acum, -
Cum, pe pântec, crucea
Taia-n gloată drum?


O cucoană-mbrăcată
În astrahan, se tângâie.-Uf,
Și am plâns, și am plâns, dragă!...
Deodată
Lunecă și se-ntinse - buf!


Vai, vai! Ușurel!
Salt-o copăcel!
Vântul în goană
Saltă pulpana,
Trântește pe jos.
Smulge, poartă
Uriașa placardă:
''Adunării constituante, puterea totală!''
Și aduce din depărtare:


...Și noi am avut adunare...
...Chiar în clădirea de colea...
...După dezbateri
Am hotărât așa:
Deocamdată - zece, pe noapte - douăzeci și cinci...
...Mai puțin nici o para...
...Hai la culcare...


Noapte-ntunecoasă.
Pe stradă-un calic
În zdreanță se-ndeasă
De frig
Și vântul bate...


Hai, măi frate!
Vino -
La piept să te strâng...


Pâine!
În față cine-i?
Treci!


Cerul e negru și rece.


Ură, amarnică ură
Fierbinte în piept, ca pe vatră...
Neagră ură, sfântă ură...


Tovarăși! Ochii
În patru!


2

Vântul zburdă, troiene clădind.
Trec doisprezece oameni în rând.

Negre curele pe umăr
Și focuri în jur, fără număr...

Țigara în dinți, chipul stâlcit.
De-ar fi șî un as pe spate!

Hei, libertate,
Fără cruce, așă!

Tra-ta-ta!

Frigu-i, tovarăș, cumplit!

-În crâșmă Vanka și Katka își fac de cap...

-Ea are kerenci la ciorap!

-Ehe, și Vania e azi bogat...
-A fost de-al nostru și-acum îi e soldat!

-Hei, Vanka, burjui și lichea!
Încearcă s-o pupi, că-i a mea!


Hei, libertate
Fără cruce, așa!
Katka și Vanka petrec -
Cum petrec?...

Tra-ta-ta!

Focuri, focuri în jur, fără număr...
Curele de armă pe umăr...

Pas revoluționar înainte!
Vrăjmașii nu dorm - ține minte!

Ține pușca mai strâns, frăție!
Chitește bine în sfânta Rusie -

Cu izbe de lut
Și groază-n șezut!
Hei, hei, fără cruce!


3

Și s-au dus flăcăii noștri
În gărzi roșii să slujească -
În gărzi roșii să slujească -
Capul să-și primejduiască!

Of, amarule - amar,
Ne-ai slăbit oleacă!
Paltonașu-i zdrențăros,
Pușca-i austriacă!

Noi, burjurilor în ciudă,
Arde-vom lumea zăludă,
Piară-n sânge reaua piază! -
Doamne, binecuvântează!


4


Într-o sanie ușoară
Vanka și cu Katka zboară
O lanternă pe hulube
Luminează...
Hei, păzea!

Măntăluță de catană,
Mutră tâmpă, dolofană
Și-și sucește, rășucește
Mustăcioara lui,
Mustăcioara lui...

Ehe, Vanka - lat e-n spete!
Vanka are clenci la fete!
Și pe Katka, proasta Katka
O vrăjește mereu...

Cobrazul ridicat
Dinții - perlele-și arată...
Of, of, Katia, dragă Katia,
Of, grăsuna mea...


5


Pe-al tău e proaspăt, Katia
Semnul cela de cuțit.
Rana de sub sânu-ți, Katia,
Încă nu s-a lecuit!

Joacă sprinte-nă, ușoară!
Piciorușul mă omoară!

În cămașa dantelată
Te făleai, n-aveai habar!
Cu-ofițeri umblai odată -
Mai poftim de umblă iar!

Of, of, of, mai umblă iară
Gata-i inima să-mi sară!

Ți tu minte ofițerul -
N-a scăpat el de cuțit...
Ce-i , nu-ți amintești, holeră?
Oare mintea ți-a slăbit?

Of, of, dorul mă doboară!
Culcă-mă în patu-ți iară!

Ghetre cenușii purtat-ai,
Ronțăiai Mignon pe-atunci,
Dragi ți-erau cadeții, fată, -
Cu soldații azi te duci?

Of, păcătuiește-oleacă!
Dorul inimii să-mi treacă!


6

...Iar trece o sanie-n zbor,
Nechează trăpașul de zor...

-Andriuha, ajută-mă!... Stai!
Petruha, din spate să-i iai!...

Trra-ta-ra-ra-tra-ta-ta-ta!
Văzduhul e-n spulber de nea!...

Trăpașul și Vanka s-au dus...
Mai cearcă!... Citește mai sus!...

Trrra!...Lasă, lichea blestemată!...
--------------------------------

Te-nvăț eu să-mi umbli după fată!...

A-ntins-o! Ei, lasă că mâine
Mai stăm noi de vorbă cu tine!

Dar Katka?- E moartă, e moartă!
Cu capul sfărmat lâng-o poartă!

Ei, Katka, - ți-ajunge ce zici?
Zaci, târfă să nu te ridici!...

Pas revoluționar înainte!
Vrăjmașii nu dorm - ține minte!


7

Țin cei doisprezece pasul,
Pușca-n bandulieră și duc.
Numai Petka, ucigașul,
Are față de năuc...

Pașii parcă și-i măsoară,
Calcă parcă mai pripit,
Geaba gâtu-ți înfășoară
În fularu-ți zdrențuit...

-Ce ești abătut, frăție?
-Simți pe inimă vre-un greu?
-Prea ți-e nasul de momâie,
Ori de Katia-ți pare rău?


-Of, tovarăși, grea-i năpasta,
Dragu-mi fu, cinstit v-o spui...
Nopți de chef, cu fata asta,
Fără număr petrecui...

-Fură pricina la toate
Ochii ei cu foc adânc.
Alunița cea roșcată
De pe umărul ei stâng...
Și-am ucis-o... blestemată
Fie-mi fapta de nătâng...of!

-Parcă-i cu flașneta-n spate.
Nu-l știam de lăcrămos...
-Sufletul, pesemne, frate,
Vrei să ni-l întorci pe dos?!
-Ține-ți firea, nu se poate!
-Fi mai dârz, mai inimos!

-Nu sunt vremi de dădăceală.
Vremi mai aspre ca oricând!
Va veni mai grea sminteala,
Ai răbdare, în curând!


Pasul Petea și-l rărește,
Uită Petea de amar...

Capu-și saltă tinerește
Și se-nveselește iar...

Hei,hei!
Veselie cu temei!

Încuiați casele, toate,
Că vor fi de noi călcate!

Beciuri descuiați -
Căci petrec ai noștri frați!


8

Of, amarule-amar!
Of, urât
De moarte!

Vremulița mea
S-o petrec chiuind...

Cefușoara mea
Scărpinând, scărpinând...

Floarea soarelui
Ronțăind, ronțăind...

Cu cuțitul meu
Spintecând, spintecând!...

Hei, burjuiule, zbori ca vrabia!
Că-ți beau sângele
Pentru draga mea,
Sprâncenata mea...

Doamne, odihnește sufletul roabei tale...

Of, urât de moarte!

9


Sub turnul Nevski totu-i pradă
Tăcerii, somnului deplin.
Nu se mai văd sergenți de stradă -
Flăcăi petreceți fără vin!

Stă un burjui la o răscruce
Cu nasu-n guleru-i mițos.
Și sufletul abia și-l duce -
Alături, un dulău râios.

Stă ca un semn de întrebare
Ca cel dulău cu pântec supt -
A vechei lumi asemănare
Cu coada strânsă dedesubt.


10

Vijelia se-ntețește,
Urlă vântul prin oraș,
Om cu om nu se zărește
De la numai patru pași!

În vârtej omătul crește,
Trombe către cer stârnește...

-Ce viforniță, Hristoase!
-Petka! Dai tu de ponoase!
De la ceas iconostasul
Te-a scăpat în strașnic ceas?
Ești un om fără rușine,
Ia gândește-te mai bine -
Pentru Katka, pe dreptate,
Nu ți-s mâinile pătate?
-Pasul revoluției ține!
Că-i vrăjmașul lângă tine!

Pășește-nainte, dă zor
Popor muncitor!


11


...Trec cei doisprezece-n ceată
Fără Dumnezeu.
Pentru toate-s gata,
N-au păreri de rău...

Puștile țintesc în noapte
Pe vrăjmașul nevăzut
Prin vifornița ce-n șoapte
Spulberă omătul mut,
Peste străzile-ngropate
Sub nămeți de netrecut...

Steagul roș
E înălțat.

Pași răsună
Cadențat.

Te-ai trezit
Vrăjmaș spurcat?

Și în ploape vifornița bate
Zi și noapte
Ne-ncetat...

Nainte, dă zor,
Popor muncitor!

12

...Al puterii pas răsună...
-Cine e? Hai, ieși, că trag!
Nu e nimeni - doar furtuna
Joacă-n purpura din steag...

Uit-o umbră... stă chircită.
-Ieși îndată! Ieși că trag!...
E lighioana hămesită
Târând trupul ei beteag...

-Piei, jigodie râioasă
Că-ți fac seama, chiar acum!...
Lume veche, răpciugoasă
Ca dulăul, piei din drum!

...Colți de lup, zburlită blană,
După ei se ține scai, -
Rebegită-i lighioana...
-Cine e în față? Stai!

-Cine stegu-l desfășoară?
-Bezna-i grea, de nepătruns.
-Uite, unul se strecoară,
După casă s-a ascuns!

-Tot pun mâna eu pe tine,
Mai așteaptă tu puțin!
-Hei, tovarășe, mai bine
Ieși, că altfel trag în plin!

Trra-ta-ta! Năprasnic ropot.
Frânt ecou-i de pereți...
Râde-un dangăt lung de clopot
Vijelia prin nămeți...

Trra-ta-ta!
Trra-ta-ta!

...Și-așa trec cu bărbăție,
Cu dulăul cel flămând;
Steagul roșu fluturând
Și ascuns de vijelie
Și de gloanțe ocolit,
Peste zarea neguroasa
În lung foșnet mătăsos
În cununa-i luminoasă
Merge-n fruntea lor Hristos
-----------------------------------
Sfârșit

ianuarie 1918

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok