Alean - Lucian Blaga

Umbra unui nor aleargă.
Goana ține spre-un străfund.
Văi de aur mă îndeamnă
cum mi-e felul să răspund.

Umbra m-a cuprins deodată.
Câte gânduri mă pătrund!
Înțelesuri - nențelesuri
mi se-arată, mi se-ascund.

Călătoare și răzleață -
umbra e de nor rotund.
Dar ce grea e! Colo-n ape
ea căzu până la prund.

Ca un freamăt mi-e aleanul
unde merg și unde sunt.
Din înalt îmi ține norul
lung, ah, lung, ison profund.

În cutreierul prin spații
cari în altele răspund,
cânte el ce în neștire
mie însumi eu mi-ascund.

(1946 - 1951)

Adăugat de: Georgebrancu

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos!
gabrielaa
miercuri, 06 februarie 2019