Albatroşii nu mint...

luni, 07 august 2017

Tu știi iubire de ce florile plâng
acolo unde sufletele strigă
singurătatea are lacătul de gât
nu numai albatroșilor le este frică
în casa caldă cu mușcate la fereastră
aștept să te întorci din zare
precum o pasăre călătoare ascunsă în vas
când vin furtunile din mare
în diminețile cu miros de frunze de lămâi
cu ceaiuri aromate blând de soare
eu te aștept într-un hamac
și recitesc poeme unde nu se moare
despre iubiri nealterate de ridurile vârstei
despre iubiri sperate și tihnite
aștept să te întorci din mare
și inima îmi stă să ardă
din depărtările în care ai plecat
departe departe și mă doare
chiar și așa îmbătrâniți
iubirea timpul nu poate să omoare
nici albatroșii nu mai mint
că sunt furtuni de suflete pe mare
tu ști iubire de ce vârsta plânge
adormit
din lipsa de iubire
singurătatea doare
ca pietrele la țărm de noapte
și este frig în noi fără dorințe
eu te aștept să vii la mal
ca pescărușii am speranțe!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.