AlbAtros - poeziile altor autori

Ascultă secretul din profunzimea
versurilor...
Şi lasă-l să te ducă unde vrea...
Nu uita de sfatul meu

În mine,
În tine,
Și-n el
Inima cântă

În noaptea-aceea luna părea un cap de mort
Tăiat de ghilotină şi aruncat in Mare-
Un cap purtat de valuri şi-n marşuri funerare
Rostogolit spre farul ce scânteia in port.

Trec vagabonzii,
Trec stăpânii grădinilor fără stăpâni,
Trec antipozii fericirii patriarhalilor bătrâni,
Trec anonimii omenirii,

Cucosul, stiti prea bine, ca are însusire
De a ne da de stire
Prefacerile zilei s-a timpului schimbari.
El, far-a se supune

Am poposit pe panta-nfiorată
De soarele ce-n ochi îţi tremura
Şi mâna ta mlădie, luminată

Cu omul din spatele meu
ducem împreuna o usa – lemnul din care-i
închipuita brutal e ud si greu de zgâriat.
Ca si cum toate bataliile absurde ale lumii

Logosul de n-ar fi suferit
Daca nu ar fi trecut prin moarte
As fi singur.Dar sunt fericit
Ca nici moartea nu ne mai desparte

Tu trebuie sa sangeri, sa suferi ne-ntrerupt
Intaiul tau nascut ni-ti apartine
Sa nu-i dai mostenire nici atat pamant
Cat sa-si ascunda oasele de mine

Copac uscat în plina toamna
Nimeni nu stie ca nu te-ai mai trezi,
Te desfrunzesti cu cei vii deodata
Dar mort în fiecare zi.