ALapis - poeziile altor autori



Distribuie aceste poezii:

  • Sonet CCXXIII - Vasile Voiculescu

    Acum pricep, nobleţea i-o dulce putrejune:
    Cu-atât mai nobil fructul cu cât mai viermănos,
    Şi rasa-i mucegaiul ajuns până la os,
    Ca în moşmoana coaptă gustoasa stricăciune...

  • Sonet CCXXII - Vasile Voiculescu

    Iubirea ta, ştiu bine, e numai o minciună,
    Mă-ndeamnă răzvrătirea să fug, să mă dezbăr...
    Dar inima, sărmana, îmi dă-n genunchi, să-mi spună
    Că dragostea ta este un tainic adevăr...

  • Sonet CCXXI - Vasile Voiculescu

    Cătând să te-nnegrească, o clică bârfitoare
    Ţi-aruncă-n spate viţii şi crime neiertate,
    Aşijderi celor care, ca să se uite-n soare,
    Pe ochii lor nevrednici ţi cioburi afumate;

  • Sonet CCXX - Vasile Voiculescu

    Am scris iubire?Iartă...citeşte: adorare...
    Sus pân' la tine, unde râvneşte al meu dor,
    Cuvântul e omidă când eu îl vreau condor,
    Să spintec vremi, spaţii cu geniul în gheare...

  • Sonet CCXIX - Vasile Voiculescu

    Cum dragostea de tine mă vrea de veci sonor,
    Melodios din creştet şi până-ntălpi, mă ţine
    Mereu între fiole şi alambicuri pline,
    Cu sucuri de cuvinte, miresme tari de dor,

  • Sonet CCXVIII - Vasile Voiculescu

    Îţi scriu sonete... râvnă pitică şi deşartă,
    Când tu eşti întruparea celui mai pur sonet!
    Nu te-a făcut natura; ci, în suprema-i artă,
    Chiar Cel Etern te scrie cu mâna de poet.

  • Sonet CCXVII - Vasile Voiculescu

    Iubirea este geniu: cum poţi s-o pui în frâu,
    Să-ţi poarte faetonul în trap, la preumblare?
    Că mă sfâşie leul, nu-i crimă, nici desfrâu,
    Şi gloria-i un monstru la fel, cu colţi şi gheare.

  • Sonet CCXVI - Vasile Voiculescu

    Tu ai numai ureche de-ţi trbuie cuvinte?
    Alt soi de graiuri nu simţi? Cu inima n-auzi?
    Vai celor ce au sfetnic doar creierul cuminte
    Şi pentru taina lumii doar ochii călăuzi!

  • Sonet CCXV - Vasile Voiculescu

    Tu îţi vânezi iubiţii tot ca pe cerbi, din goană,
    În zvonul de petreceri, cu spăngi de poftă-n mâini,
    Doar să le smulgi din creştet,trofeu, mândră coroană...
    Ce-a mai rămas laşi apoi pentru valeţi şi câini.

  • Sonet CCXIV - Vasile Voiculescu

    De ce numai pe tine însuţi te iubeşti?
    E lege frumuseţea să o adori oriunde.
    Oglinzi şi ochi întreabă, şi toate vor răşpunde
    Că domn al frumuseţii, pur archetip, tu eşti.