Nefericire tandră - Alain Bosquet

Nefericire tandră – „scriu”, spun în sinea mea.
Azurului sunt mândru că pot să-i spun pe nume.
Prea redactată, carnea, de carne mi se vrea –
Și romanțatu-mi soare nu strălucește-n lume.

Dramă, o dramă tandră: o roză-nchid în vers,
Dresez un cerb, cu-atâtea greșeli nengăduite!
Roza-n cerneli se-neacă, și cerbu-i scris invers.
Viața mea-i să caut imagini inedite.

O crimă fără nume: sunt prea abstract… Eu sunt
Sau nu mai sunt? Și visul se zbata-acum în mine
Să prelungească-absurdul, de adevăr râzând.
Sub steagu-mi adevăruri luptară – pentru cine?

Bolnav îmi e cuvântul și verbul meu uzat.
Știu doar că „veverița” se cheamă „joc de spumă”.
Cuvântul viu nu-i tocmai acel citit, citat,
Cea mai reală fi-va numirea mea postumă.

Cuvântul meu îmi moare; de ce l-ași mai salva?
O „crizantemă” – i piatra din drum, așa se cheamă.
Un sfânt e și poetul ce depravat se vrea;
Sunt demagogu-n luptă cu mine, fără teamă.

Cuvântul se reface, e sănătos, e viu.
Ca să-mi înfrunte gândul greu alterat de vicii?
Gra, dă-mă deoparte fără să întrebi… Eu știu:
„Logodnică” îi spune pe nume și furnicii…



Traducere Veronica Porumbacu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.