Agafia - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Nu ţi-am mai scris…

    Nu ţi-am mai scris…

    Nu ţi-am mai scris de mult…
    cuvintele au iz de fructe putrezite,

  • Din întâmplare

    Ne-am întâlnit la mijloc de drum;
    tu cu inima învăluită de toamnă,
    eu cu toamna în inimă.
    Lumina cobora spre înserare.

  • închise sunt porţile

    Cocorii, iubite,
    aşteptă la porţi
    să-mi descifreze calea,
    aceea parte în care mă absorb

  • Prin atâtea chipuri

    Marmură neagră
    cerul
    învăluie pământul
    freamăt

  • Nu pot să-ţi mai vorbesc ...

    Nu pot să-ţi mai vorbesc
    cum îţi vorbeam atunci
    când păsările luminii vibrau
    în serile cu ochi de chihlimbar

  • Răniţi într-o farsă

    Ieri te iubeam
    cu o dureroasă fericire,
    azi,
    blândă tristeţe…

  • În răgazul dintre două gânduri ne

    Mă priveşti
    cu zâmbetul prins între două maluri,
    dincolo de el, sunt eu,
    lupoaică albă,

  • E atât de târziu tată…

    E atât de târziu, tată!
    nu pot să-ţi mai spun…
    nu pot să mai adun anotimpuri cu tine…
    fiecare clipă-ţi soarbe risipirea,

  • Cine eşti tu... cine sunt eu

    Femeia cu suflet de metaforă,
    tu n-ai văzut-o niciodată;
    ai căutat prin inima inundată de cuvinte
    reflexele unor idealuri.

  • Te-am aşteptat…

    Te-am aşteptat
    cu privirea prinsă-n începuturi
    şi-o cupă cu vin roşu uitat între cuvinte.
    la cumpăna dintre a fi şi a nu fi,