Agafia - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Vanitas vanitatum

    cerul şi-a deschis venele,
    lumină şi întuneric;
    cu pas furiş,
    noaptea intră în sângele amurgului.

  • Te privesc orfană de lacrimi

    umbră de pasăre cu aripi frânte ,
    corbii plutesc în pântecul unei clipe
    eterne pentru tine,
    într-o picătură de sânge

  • Moment într-o noapte

    Când cucuveaua muşcă luna de un colţ,
    Sub pleoapă de pământ pândeşte ca un hoţ,
    Un bocet de gorun, pasăre vicleană
    Zidită-n cuvânt precum o altă Ană.

  • Mitridatizare

    dimineaţa
    îşi înfige colţii într-un sâmbure de brumă
    mătură umbre dincolo de geam
    o pasăre sinistră

  • Într-un vis de verde

    stau la apus de nopţi
    sau poate la răsăritul din mine
    uitat cândva în crângul
    de la răspântie de drumuri

  • Atunci... mă golesc de mine

    dimineaţa muşcă arborii
    din faţa ferestrei
    îşi amplifică languroasă cântările
    te privesc

  • Dincolo de beznă

    Cândva mă voi regăsi într-o ultimă rugăciune
    am să-mi înmoi sufletul umil
    în miezul iubirii sfinte
    fericită poate

  • Pătimesc amintirile şi ard

    iubite,
    te caut atât în necuprinsul meu
    încât lăcrimează aşteptarea rostogolită
    prin corbi şi castani;

  • Neverback

    Încă o toamnă
    se cerne prin ploi de castani:
    îngenunchiată într-un gând
    geruiesc cuvintele

  • Într-un veşnic prezent de noi uitat

    Ascultă, iubite!
    Suspină cerul
    prin fluierele frunzelor,
    lupoaică albă, luna sângeră