Rîndunele către tine - Adrian Păunescu

Trimit aceste cărți poștale cu-aceste triste rîndunele
Ce vor vorbi mai mult ca mine, care-am tăcut definitiv,
Te rog, să nu mai crezi în mine, te rog, să crezi numai în ele
Și vine toamna ca un ultim, ca un răzbunător motiv.

Cirezi de mari păianjeni urcă, lucrînd în casa mea pustie,
Și pentru mine n-o să fie, în casa mea, nici un locșor,
Și ușa casei e umflată și nu se știe, nu se știe
De vom putea s-o mai deschidem cu orice cheie sau zăvor.

Pe rîndunelele ce pleacă, trimit scrisori cu cifruri multe
Vreau să-nțelegi că despre mine nu pot nimica să-ți mai spun,
Trăiesc cu frenezie clipa de umilințe și insulte,
Dar ochii mei sînt încă vineți și sufletul mi-e încă bun.

Din teritoriul de lumină trunchiată-al tinereții mele
Uitat de orice ploaie caldă și șters de orice bucurii,
Împăturesc scrisori de umbră în ultimele rîndunele
Ca să te rog să stai acolo, ca să te rog să nu mai vii.

12 august 1985, Săcărîmb
(Locuri comune, 1986)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Admiratie pentru Marele Paunescu!
Multumiri pentru postare
Igor A.
sâmbătă, 10 august 2019